Tița Barbu, una dintre cele mai îndrăgite interprete ale cântecului popular dobrogean, a murit

Tița Asensio Barbu (16 mai 1968), o îndrăgită și cunoscută interpretă a cântecului popular dobrogean, s-a stins din viață astăzi, 18 martie 2025.

„Draga noastră colegă de cântec, Tita Asensio Barbu mi-ai promis că te vei face bine, că ne vom reîntâlni pe scenă, că vom cânta din nou împreună… Dar soarta a fost nedreaptă, iar această boală nemiloasă nu ți-a dat răgaz.

Îmi pare nespus de rău că ai plecat atât de devreme, lăsând în urmă doar amintiri și un gol imens în sufletele noastre. Ai fost un suflet bun, o voce care a bucurat atâtea inimi, iar acum vei cânta printre îngeri.

Dumnezeu să te ierte și să te așeze în ceata celor drepți! Vei rămâne mereu în inimile noastre.”, a scris Ionuț-Daniel Arămitu pe Facebook.

„La data de 16 mai 1968, la Ovidiu, orășelul de lângă ghiol și la doi pași de Marea Neagră, vede lumina zilei o "Floare din gradină" a cântecului popular dobrogean, doamna Tița Barbu.

Tița Barbu capătă dragostea pentru scenă încă din copilărie, unde adesea juca în fața oglinzii roluri de mari artiste...

La 9 ani, Tița Barbu descoperă o deschidere către cântecului popular, ascultând și iubind muzica populara din toate zonele etnofolclorice, dar mai ales pe cea din Dobrogea, ascultând adesea discuri de vinil ale marilor artisti ai acelui moment, precum: Natalia Șerbănescu;Maria Ciobanu; Ion Dolanescu; Ștefania Stere; Irina Loghin și alții...

An de an, în casa familiei sale, în ziua se Sf. Ioan, în casa artistei era mare adunare și sărbătoare! Aici se adunau membri ai familiei, printre care și unchiul din partea mamei care cănta la acordeon, Ion Eniu din Ovidiu și bunicul care cânta la fluier și caval, zis nea Bică Fluierarul, de origine din Dobromir.

Aici, tatăl artistei îi povestește unchiului sau despre talentul și preocupările ei în ceea ce tine de cântecul popular. De aici pana la următorul pas a durat doar explicarea unor pași de urmat atunci când cântă cu acompaniament. Tița cântă pentru prima dată cu acompaniament alaturi de unchiul sau, care va fi și primul muzicant ce-i descoperă aptitudinile muzicale.

Pe când era în clasa a-III-a, în anuln1977, la Căminul Cultural din localitate, se înființează o orchestră de tineret, condus de profesorul Mazăr Nicolae.

Iubind acordeonul insuflat de la unchiul Ion, Tița Barbu se înscrie în '77 la clasa de acordeon a acestuia, și ne amintește de colegi precum:Nelu Stere; Valentin Maciuca; Vasilică Străliciuc s.a.

Pe la 12-13 ani, fugea de acasă când știa că nea' Ionică are nuntă, mințindu-și mama că merge sa înopteze la tanti Mița, mătușa ei, în speranța că unchiul ei o va lăsa să cânte cu dumnealui.

Când Tița Barbu avea 14 ani, la Căminul Cultural se înființează o echipă de dansuri sub îndrumarea lui Gigi Păcuraru, dansator Profesionist în cadrul Ansamblului " Braulețul" din Constanța, din a cărei echipă de mici dansatori va activa și artista.

La 16 ani, pe când era în clasa a-X-a, Tița Barbu se înscrie la cursurile de canto muzica populara, la clasa prof. Leia Bularca, renumită pentru meritele obținute, prin generații de interpreți care o aveau ca mentor și îndrumător.

La aceeași vârstă, o întâlnește pe prima interpretă a cântecului popular dobrogean, Natalia Șerbănescu, la care merge sa culeagă cântece și sub îndrumarea marii artiste învață, lucrează și se pregătește pentru a participa la festivalul "Steaua litoralului", iar mai tarziu pentru concursul televizat, "Floarea din gradina".

Tița Barbu a colaborat în perioada adolescenței cu grupul CFR, la îndemnul și sub îndrumarea maestrului coregraf Mihai Vasile și a lui Iulică Burlacu, cel care și-a exprimat dorința de a o avea în colaborare atât pe Tița cât și colegii ei de la Ovidiu.

Alături de grupul CFR, participă la numeroase evenimente culturale pe tot întinsul Dobrogei și nu numai, astfel descoperea bucuria și trăirile unice de pe scena, alături de Orchestra, motivându-o să meargă mai departe pe drumul artei cantecului popular.

În toamna anului 1984, Tița Barbu este selectată de Scoalal de Artă Populară din Constanța, pentru a fi reprezentanta Dobrogei la festivalul " Argesule, Plai de dor", din județul Argeș, unde participă cu doua cântece preluate din repertoriul Nataliei Șerbănescu: "Spune-mi floare de la mare" și "Norișor de lângă luna", doua perle muzicale cu care Tița Barbu a cucerit juriul, obținând premiul al IV-lea, întorcându-se acasă cu un important premiu dar și plina de recunoștință și speranță.

În anul 1985, Tița Barbu participă sub îndrumarea Nataliei Șerbănescu pentru prima data la festivalul "Steaua litoralului", pregătind sub atenția și îndrumarea marii artiste "Doina fetei dunarene" din repertoriul Anetei Stan și "Norișor de lângă luna", cântec oferit de Natalia Șerbănescu tinerei Tița Barbu, pentru a se prezenta la festivaluri de gen, unde obține marele premiu la ediția din acel an, astfel, pentru prima data în istoria festivalului, marele premiu rămâne acasă.

În același an, participă la mai multe festivaluri de gen unde obține premii importante precum: premiul I la festivalul "Steaua Dunării" din Galați, premiu pe care îl împarte cu colega sa Oltița Todircă, reprezentantă a Moldovei; premiul al III-lea la festivalul "Toamna Buzoiană", la Buzău, unde are onoarea de a canta sub bagheta marelui maestru Constantin Arvinte. Tot în 1985, participă la festivalul "Cântec nou în Mehedinți" de la T. Severin, unde erau 120 de concurenți ce se luptau să obțină unul dintre cele 12 premii din cadrul acelui concurs, fiind mândră, spune artista, de această participare, unde concura alături de nume sonore din rândul tinerilor interpreți, precum Nicolae Furdui Iancu, Mariana Anghel, Dragan Muntean și alții...

Mai departe, în februarie 1986, participă la festivalul de "Doine și Balade" de la Slatina, interpretând "Balada lui Olea" și doina din repertoriul bunei sale colege și prietene Emilia Marinuș, "Mai rar dorule, mai rar", cu care obținea o mențiune.

În toamna anului 1985, la îndrumarea profesorului Teodor Rădulescu de la Scoala de Artă Populară, Tița Barbu participă la preselecțiile pentru "Floarea din gradină", fiind admisa în prima etapa a prestigiosului concurs.

În 1986 are loc prima etapă din care va face parte , unde prezintă o doina, un cântec de viață nouă, prezentarea portului popular purtat în concurs, o poezie populară și un cântec traditional "Norișor de lângă luna", sub îndrumarea Nataliei Șerbănescu.

De la 16 ani, Tița Barbu începe colaborarea la Ansamblul"Cununa Dobrogei" al Casei de Cultura a Sindicatelor din Constanța, sub îndrumarea instructorului metodist Marica Pitu, binecunoscută interpretă a cântecului popular dobrogean și aromân, unde îi are colegi pe: Emilia Marinuș; Chiamiran Chivu; Elena Cârneală; Gica Cioancă; Tincuța Istrate; Vasile Zgură, Marius Cristel Marin și alții, alături de care aactivat în numeroase evenimente de pe litoral și din regiune.

În 1991 este contactată de către Costel Cloșcă, pentru a participa la concursul pentru ocuparea unui post de solist vocal, în cadrul Ansamblului "Braulețul" din Constanța, post pe care îl și obține în luna mai a aceluiași an, unde activează pana în anul 2002, avandu-i colegi pe: Gheorghe Parnica - prim dirijor; Costel Cloșcă - solist instrumentist și dirijor; Geta Mocanu; Ion Maxim; Elena Milea, Ecaterina Stancu și Lavinia Bârsoghe.

Alături de Ansamblul "Braulețul" din Constanța, Tița Barbu participă în diferite turnee și spectacole atât pe plan local : "La crama Murfatlar", "Calul bălan", cât și pe plan național și internațional.

În 1993, alături de Orchestra Ansamblului "Braulețul" și dirijorul Costel Cloșcă, imprimăin studioul Casei de Cultură, primele cântece:"Mă întorc măicuță acasa"; "Vânător, mai vânător", cântec ce mai tarziu va câștiga locul 1 în Top la Radio Constanța, timp de trei săptămâni în anul 1996 și "Bujorel de la fereastră", cântec din repertoriul Nataliei Șerbănescu, cea care va deveni pentru Tița Barbu, mentor.

În 1998, alături de aceeași Orchestra Ansamblului "Braulețul" și sub bagheta dirijorala a maestrului Costel Cloșcă, Tița Barbu înregistrează o a doua runda de cântece populare, precum: "Ce e mai frumos pe lune?"; "Foicică bob năut"; "Jos, la crâșmuța din vale"; "E o vorbă din bătrâni"; și "Omule când vii în lume".

Tița Barbu a colaborat frumos și cu marele maestru Gheorghe Parnica, de care își amintește cu drag și de la care a avut multe lucruri de învățat, spunând adesea despre domnia sa ca a fost un om și un artist desăvârșit!”, scria, în anul 2021, Ionuț Petreacă, Pe Facebook.