„Tomitanul“. Epifanie Norocel, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, a plecat la cele sfinte acum şase ani (galerie foto + video)

Astăzi se împlinesc şase ani de când Epifanie Norocel a plecat la îngeri. Epifanie Norocel s-a născut pe 14 decembrie 1932 în satul Mălini din judeţul Suceava de astăzi şi a murit în comuna Panciu.
 
A fost membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a îndeplinit pe rând funcţiile de stareţ al Mânăstirii Neamţ, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, episcop al Buzăului şi arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei.
 
Numele său de botez era Gavril Norocel. La vârsta de 16 ani a intrat în obştea monahală de la mânăstirea Raşca din Suceava. În anul 1953 a fost uns în monahism şi hirotonit ierodiacon la mânăstirea din Neamţ.
 
Între anii 1951 şi 1955 a urmat cursurile seminariilor teologice din Mânăstirea Neamţ, iar între 1959 şi 1961, a studiat la Curtea de Argeş. La Academia Teologică Sofia a devenit licenţiat în teologie.
 
Epifanie Norocel a urmat studii doctorale în specialitatea Bisericii Universale în cadrul Institutului Teologic Ortodox de Grad Universitate de la Bucureşti şi al Academiei Teologice din Moscova. În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah, pentru ca apoi să fie arhimandrit şi stareţ la Mânăstirea Neamţ.
 
Legătura sa cu Dobrogea a fost una extrem de strânsă, deoarece, în anul 1975, a fost numit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, fiind înscăunat la 9 noiembrie, în acelaşi an.
 
În anul 1982 a fost ales Episcop al Buzăului şi înălţat la rangul de arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, unde a păstorit tot restul vieţii sale. Chiar dacă nu a fost văzut cu ochii cei mai buni de cei care l-au înconjurat, Epifanie Norocel rămâne în mintea celor care l-au respectat şi iubit ca fiind un om ce şi-a urmat în permanenţă misiunea de arhiepiscop, care a slujit cu multă dăruire şi dragoste.
 
Dovada strădaniei sale o reprezintă zecile de mânăstiri şi schituri, dar şi sutele de biserici ridicate în perioada pastoraţiei sale. A vegheat asupra construirii acestor edificii, implicându-se în construirea lor, aducând materialele necesare muncitorilor sau urcându-se pe schele. Nu era străin de arhitectură şi inginerie, chiar dacă nu avea o diplomă în aceste domenii.

 
Epifanie Norocel va rămâne atât pentru Dobrogea, cât şi pentru întreaga ţară ca un mare preot, care a făcut mult mai multe pentru viaţa bisericească decât mulţi alţii.
 
Sursă foto: Captură YouTube Campus Tv Buzău