Tradiții pentru spor și sănătate de Izvorul Tămăduirii! Azi nu se spală, nu se caldă haine şi nu se croieşte
Tradiții pentru spor și sănătate de Izvorul Tămăduirii! Azi nu se spală, nu se caldă haine şi nu se croieşte
21 Apr, 2023 09:23
ZIUA de Constanta
1504
Marime text
În fiecare an, în prima vineri după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un praznic închinat Maicii Domnului. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. La ţară, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Pentru a avea un an bogat, oamenii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.Slujba de sfinţire a apei, cunoscută sub numele de Agheasma MicăCreştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente ritualice prin care făceau jurământul respectiv: rostirea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.
Persoanele legate se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copiii şi, apoi, oamenii maturi îşi spuneau până la moarte „surată“, „vere“, „fârtate“ ori „verişoară“ şi se comportau ca adevărate rude de sânge: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei ori fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc, până la sacrificiul suprem. Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu rouă şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca. În unele zone din ţară, se făceau vrăji. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apă şi îl recuperau după slujba de vineri aveau norocul de a scăpa de numeroase necazuri spălându-se cu acea apă.
În judeţul Constanţa sunt izvoare tămăduitoare la:
• Mănăstirea Dervent, comuna Ostrov - izvor tămăduitor (al Sfântului Andrei)
• Mănăstirea „Peştera Sf. Apostol Andrei“, comuna Ioan Corvin, judeţul Constanţa - izvoare tămăduitoare (ale Sfântului Andrei)
• Mănăstirea „Sf. Ioan Casian“, comuna Târguşor - izvor tămăduitor
• Mănăstirea „Sf. Maria - Techirghiol“, Techirghiol - izvor tămăduitor
• Mănăstirea „Sfânta Cruce“, cu hramul Izvorul Tămăduirii (vinerea din Săptămâna Luminată).
Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. La ţară, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Pentru a avea un an bogat, oamenii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.Slujba de sfinţire a apei, cunoscută sub numele de Agheasma MicăCreştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente ritualice prin care făceau jurământul respectiv: rostirea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.
Persoanele legate se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copiii şi, apoi, oamenii maturi îşi spuneau până la moarte „surată“, „vere“, „fârtate“ ori „verişoară“ şi se comportau ca adevărate rude de sânge: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei ori fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc, până la sacrificiul suprem. Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu rouă şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca. În unele zone din ţară, se făceau vrăji. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apă şi îl recuperau după slujba de vineri aveau norocul de a scăpa de numeroase necazuri spălându-se cu acea apă.
În judeţul Constanţa sunt izvoare tămăduitoare la:
• Mănăstirea Dervent, comuna Ostrov - izvor tămăduitor (al Sfântului Andrei)
• Mănăstirea „Peştera Sf. Apostol Andrei“, comuna Ioan Corvin, judeţul Constanţa - izvoare tămăduitoare (ale Sfântului Andrei)
• Mănăstirea „Sf. Ioan Casian“, comuna Târguşor - izvor tămăduitor
• Mănăstirea „Sf. Maria - Techirghiol“, Techirghiol - izvor tămăduitor
• Mănăstirea „Sfânta Cruce“, cu hramul Izvorul Tămăduirii (vinerea din Săptămâna Luminată).
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii