Tradiții pentru spor și sănătate în Marțea Mare! Este ultima zi din această săptămână în care se mai spală şi se calcă

Creştinii ortodocşi sunt în Săptămâna Patimilor, perioadă care ne aduce aminte de suferinţele, răstignirea şi îngroparea Domnului. În această perioadă, Biserica îi invită pe credincioşi la rugăciune mai intensă, în fiecare seară oficiindu-se denia. Termenul vine de la cuvântul slavon „vdenie“ şi se traduce prin „priveghere“ sau „slujbă nocturnă“. Astfel, denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă“, care se oficiază în seara zilei precedente.
 
Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificaţie deosebită, iar deniile pun în valoare acest lucru. Credincioşii sunt chemaţi să se ostenească printr-o postire mai aspră. Astfel, cine poate, ţine post negru sau ajunează până seara în zilele de luni, marţi, miercuri, vineri şi sâmbătă. Prin denia de luni, Biserica ne aduce aminte de simbolistica vinderii Mântuitorului.
 
În Marţea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului, Sfinţii Părinţi au rânduit sa se citească Pilda celor zece fecioare. Această parabolă ne prezintă zece fecioare, cinci „înţelepte“ şi cinci „neînţelepte“, care se pregătesc pentru nuntă. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănată unei nunţi. Hristos se numeşte pe sine „mire“, iar apostolii poartă numele de „prietenii mirelui“. Mireasa lui Hristos este Biserica.
 
Împărăţia cerurilor este asemănată cu zece fecioare, care, luându-si candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Menţionăm că la evrei exista obiceiul ca, la căsătorie, mirele să meargă în casa miresei, unde era aşteptat de ea şi de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospăţul de nuntă. Astfel, prin cuvintele „fecioarele au ieşit în întâmpinarea mirelui“ nu trebuie să înţelegem că acestea au ieşit pe stradă, ci doar din încăperea unde se aflau, în mod firesc, alături de mireasă, aşteptându-l pe mire.
 
Mirele întârzie, iar fecioarele adorm. La miezul nopţii, se vesteşte sosirea lui. Fecioarele se trezesc să-l întâmpine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfârşite. Fecioarele „neînţelepte“ (nebune) vor cere celor înţelepte să le împrumute din untdelemnul lor. Acestea refuză, pe motiv că şi candelele lor se pot stinge dacă sunt de acord cu împrumutul. Astfel, fecioarele nebune merg să cumpere untdelemn. În timp ce ele lipsesc, soseşte mirele. Acesta merge împreună cu fecioarele „care erau gata de nuntă“ şi uşa se închide. Vor ajunge şi fecioarele neînţelepte, dar vor găsi uşa închisă. Vor striga: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!“ Mirele le răspunde: „Adevărat zic vouă: nu vă cunosc pe voi“.
 

Hristos a dorit ca prin această pildă să ne descopere importanţa pregătirii în vederea judecăţii de apoi. Candelele aprinse simbolizează faptele bune, care trebuie sa ardă pana la sfârşitul lumii, adică pana la sfârşitul fiecăruia sau până la Parusie. Flacăra este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, înţelegem credinţă. Ea nu se poate împrumuta altora, fiind un dar strict personal. Sfântul Serafim de Sarov susţine ca lămpile goale simbolizează absenţa darurilor Sfântului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credinţe puternice, care să se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fără să fi făcut un rău aproapelui, au păcătuit pentru că nu s-au îngrijit de lumina din suflete.
 
Tradiţii şi obiceiuri 


În Marţea Mare din Săptămâna Patimilor se aspiră, se dă cu matura, se spală geamurile şi se fac treburile grele pe lângă casă. Marţea Mare este ultima zi în care gospodarii mai pot face treburi pe câmp sau în care se mai spală şi se calcă. Din această zi, se spune ca bărbaţii trebuie să stea pe lângă casă şi să îşi ajute nevestele.

Sursa: crestinortodox.ro