Trei ani de la moartea poetului constãnţean George Vasilievici - „Trãiesc datoritã faptului cã m-am ucis şi mã iubesc urându-mã”

Astãzi se împlinesc trei ani de când George Vasilievici nu mai este. Poetul teribilist, „pe contrasens, cu viteza visatã”, bãrbatul înalt în ochii cãruia aveai uneori senzaţia cã danseazã licuricii s-a sinucis la doar 31 de ani. Poet, prozator, consilier editorial, redactor şi redactor-şef al defunctei reviste culturale „Tomis”, George Vasilievici era membru al Cenaclului de Marţi din Constanţa şi al Asociaţiei Arte/Litere ASALT. Publica mai ales în mediul literar online (Hyperliteratura, Hotel Chiustenge, Club literar) şi a debutat cu poemul „Emilia se povesteşte”. A semnat volumele „O camerã cu douã camere”, „Gabi 78”, „Featuring”, „Cernealã” şi „Yo-yo”. În iarna lui 2012 lansa, în tiraj limitat, romanul „Viseptol”, din care au fost publicate, pe internet, mai multe fragmente. E de prisos sã spunem şi acum cã moartea lui George Vasilievici a întristat firavul mediu cultural constãnţean. Dar nu e de prisos sã spunem cã fãrã el acesta este, cu siguranţã, mai modest. În „Lupta cu mine”, George Vasilievici scria: „mã lupt cu mine pentru mine./ în timp ce mã câştig mã pierd./ trãiesc datoritã faptului cã m-am ucis/ şi mã iubesc urându/mã”. În fiecare an, o parte dintre prietenii poetului se reunesc pentru a-şi aduce aminte de George, „copilul din flori” a cãrui inimã „este acum offline”.