Ucraina are intentia de a construi un nou canal la gurile Dunarii

Devierea fluxului apei de pe fluviu ar afecta echilibrul ecologic

Herodot ne spune ca in templele egiptene se pastrau ulcioare cu apa din cele mai mari fluvii cunoscute atunci: Nilul, Dunarea si Gangele. Se considera ca este apa sfanta, iar eroii tragediilor lui Sofocle spuneau despre apa Istrului ca este ispititoare, spaland pacatele. Toate popoarele Europei au creat nenumarate legende despre aceste ape datatoare de viata. Dunarea nu mai este de mult stapana pe destinele sale. Mama natura care a creat fluviul a cedat o parte din atributiile sale omului, care a adaptat cursul fluviului dupa propriile nevoi. Asa ca Dunarea isi imparte existenta cu cea a natiunilor care stapanesc teritoriile pe unde curge. Cel mai mare fluviu al Europei centrale si de sud-est, Dunarea, are o lungime de 2850 km, dintre care 2588 km navigabili isi aduna apele dintr-un bazin de receptie de 817000 kmp situat in 13 tari si uda teritoriul a zece state. Este greu de precizat cati afluenti are Dunarea, si de aceea geografii ii mentioneaza numai pe cei mai importanti. Toate tarile pe unde curge Dunarea isi aduc obolul la inmultirea acestor ape care se varsa in mare, in medie 6.000-7.000 metri cubi pe secunda (maxim 157.000 mc/sec.). Chiar si Croatia, tara cu cea mai redusa portiune din Dunare, isi aduce contributia cu apele Dravei. Dar, ca totdeauna, exista si o exceptie. Exista o tara care beneficiaza de apele Dunarii, fara ca albia acestui fluviu sa verse macar o picatura de apa. Aceasta este Ucraina. Ba, din contra, Dunarea alimenteaza cu apa complexul lacustru Ialpug-Catalbug-Chitai prin canale de legatura cu bratul Chilia. Desigur ca nimeni nu poate imputa Ucrainei ca ea nu-si aduce contributia la cresterea apelor Dunarii. Sunt situatii naturale care nu pot fi contestate. Daca Dumnezeu a facut ca in portiunea de fluviu unde este si Ucraina riverana sa curga doua treimi din apele Dunarii, aceasta tara bucurandu-se de avantajele pe care i le ofera aceasta apa, fara nici un aport natural la uriasa masa acvatica, ar fi etic ca Ucraina sa-si asume responsabilitatea si sa nu strice cu nimic echilibrul acestor ape ce se deplaseaza spre gurile de varsare ale deltei bratului Chilia.

Geopolitica Dunarii de Jos

Istoria ne arata ca permanent s-a dorit diminuarea rolului fundamental pe care-l are de indeplinit Romania fata de statutul sau de principal stat riveran Dunarii. Incepand cu secolul al 18-lea, expansiunea ruseasca in Europa a avut doua obiective fundamentale: Bosforul, pentru a iesi la Oceanul Planetar, si Dunarea, pentru a putea ajunge pe apa in inima Europei. In numeroasele razboaie purtate in spatiul danubian, Rusia devenea stat riveran Dunarii cand era victorioasa sau pierdea acest statut cand era infranta. Ar fi nevoie de prea mult spatiu pentru a face chiar si o sumara prezentare a evenimentelor care au facut ca Rusia, apoi U.R.S.S., sa fie sau sa nu fie stat riveran Dunarii, dar este cert ca, in tot acest timp, interesele noastre pe Dunare au fost lezate atunci cand ne-am invecinat cu aceasta mare putere europeana, apoi mondiala. In noul context geopolitic, de dupa 1991, care a fost marcat de destramarea U.R.S.S., a adus Romania intr-o noua pozitie. Ucraina a ajuns sa aiba granita comuna cu tara noastra. Actualul nostru vecin danubian, Ucraina, nu este cu nimic mai comod decat defuncta U.R.S.S. Ucraina, stat european, manifesta mai multa preocupare pentru Dunare si Delta Dunarii si se dovedeste chiar mai inflexibila in negocieri pe probleme fluviale si maritime. Imediat dupa episodul "Rostock", din 1991, cand cargoul cu acest nume, sub pavilion sovietic, a blocat canalul Sulina, punandu-se travers intr-unul din cele mai inguste locuri de pe senalul navigabil (nava avea peste 130 m, iar canalul 100 m), apoi s-a scufundat, in presa de la Kiev a aparut urmatoarea intrebare: Ce se intampla cu porturile noastre fluvio-maritime, Izmail si Reni, daca bratul Sulina este blocat? Romanii au o solutie de evitare prin Canalul Dunare - Marea Neagra, dar Ucraina ce face? Trebuie sa cream propria noastra iesire la Marea Neagra! De atunci si pana in prezent, politica danubiana a Ucrainei este marcata de dorinta de a internationaliza bratul Chilia, acordandu-i un statut asemanator cu cel al canalului Sulina, in vederea accesului navelor maritime de mare tonaj la porturile Izmail si Reni. Se cunosc aspiratiile legitime ale Ucrainei, ca ale oricarei tari danubiene, de a-si aduce o contributie cat mai mare la traficul de marfuri si calatori pe Dunare, mai ales dupa ce s-a pus in functiune traseul Rhin-Main-Dunare, fapt ce va determina o crestere a acestora cu peste 40%, dar si temerea ca nu va beneficia de aceste cresteri daca porturile sale de pe fluviu nu vor fi legate direct cu marea. De altfel, in mediile politico-economice ucrainene se afirma ca, prin constructia unui canal navigabil ca alternativa la canalul Sulina, in porturile ucrainene danubiene va creste fluxul de marfuri si se va exclude monopolul unei singure tari, respectiv Romania, pe unde se tranziteaza marfurile tarilor din Europa Centrala. Exemplul Ungariei, care anual tranziteaza prin porturile romanesti peste cinci milioane de tone, tenteaza si pe vecinul nostru. Construirea unui canal care sa lege direct bratul Chilia cu marea a depasit faza discutiilor, intrand acum in preocuparea celor mai inalte foruri de decizie politica ale Ucrainei. Sunt analizate mai multe variante, dar este preferata cea a bratului Bastrai (Stambulul Nou) care traverseaza pe mijloc delta secundara creata de bratul Chilia si pe unde, in prezent, se scurge 17% din apa acestui brat.

Ecologistii ucraineni se impotrivesc construirii unui canal

Reactia ecologistilor ucraineni fata de aceasta varianta, a amenajarii pentru navigatie a canalului Bastrai, a fost destul de energica. Ei au venit cu argumentul ca aceasta actiune poate aduce daune majore resurselor naturale ale deltei prin disparitia unor valoroase specii de plante, pesti, pasari, insecte. Mai mult, ei argumenteaza ca Europa nu va privi favorabil aceasta lucrare dupa ce in anul 1998 Ucraina a infiintat Rezervatia Biosferica a Dunarii pentru delta secundara a bratului Chilia si a fost recunoscuta de UNESCO.

Consecinte

Lucrarile hidrotehnice care s-ar executa pentru largirea si adancirea bratului Batrai, dar si a unor importante porturi de pe bratul Chilia, pentru a permite navigatia navelor maritime, ar avea ca efect imediat cresterea volumului de apa care ar curge pe bratul Chilia, de la 62,3% in prezent la peste 75%, diminuand debitele de pe bratele Sulina si Sf. Gheorghe. Aceasta actiune ar pune in pericol intreaga delta romaneasca. Ar avea de suferit flora, fauna, multe din lacurile deltaice ar seca si gurile fluviale de la Sulina si Sfantu Gheorghe s-ar colmata. Prin cresterea volumului apei pe bratul Bastrai, implicit, va creste si cantitatea de aluviuni pe care le va varsa in mare, aproximativ 10-13 milioane tone pe an, facand sa inainteze spre sud delta bratului Chilia, astfel ca, in cateva zeci de ani, digul de nord al canalului Sulina ar putea reveni Ucrainei. Nu putem sa nu luam in calcul si impactul negativ pe care-l va avea asupra ecologiei intregii Delte a Dunarii, daca numai in delta bratului Chilia ar fi puse in pericol peste 4.000 specii de plante si animale si ca pe aici intra 90% din scrumbiile care-si depun icrele in apele fluviului. Se stie ca numai la gura bratului Bastrai se pescuiesc, anual, intre 300-500 tone de scrumbie, pescuit care va fi pus in pericol daca bratul devine navigabil. Cat priveste afirmatia: "intai facem canalul si apoi ne ocupam de ecologie, pentru ca asa au facut si romanii", este complet gresita. Canalul Sulina nu l-a inceput Romania, ci marile puteri ale Europei, dupa ce Rusia a pierdut razboiul din Crimeea. In 1856, prin Tratatul de la Paris, s-a infiintat Comisia Europeana a Dunarii, care a avut sarcina principala sa execute lucrarile necesare pentru a deschide gurile Dunarii si sa-i asigure libertatea de navigatie. Nu trebuie uitat ca la Paris, in 1856, Romania a primit Delta Dunarii, iar la Viena, in 1858, aceasta a fost redata Turciei.

Concluzii

Are dreptul Ucraina ca, pe teritoriul ei, sa execute lucrari de amenajare hidrotehnice in vederea realizarii unui canal de legatura a bratului Chilia cu Marea Neagra? Raspunsul este unul singur: Are dreptul! Dar, in acelasi timp, are si obligatia asumata prin conventiile pe care le-a incheiat, ca, prin actiunile sale, sa nu afecteze interesele celorlalte state danubiene. Or, este cert ca prin aceste lucrari se va face ca pe bratul Chilia sa curga mai multa apa decat curge in prezent, fenomen ce ar pune in pericol viata din Delta Dunarii.Ce ar face Ucraina daca ar afla ca una din tarile riverane ar deschide, pentru propriul interes, o alta cale de scurgere a apelor Dunarii, fapt ce ar face ca pe bratul Chilia sa curga mai putina apa? Sunt sigur ca ar protesta foarte energic invocand toate argumentele posibile, legale si morale. Si pentru ca veni vorba de argumente morale, ne putem intreba: "Are Ucraina dreptul moral sa-si mareasca cota de apa care curge pe teritoriul ei, in detrimentul vecinului sau, stiind foarte bine ca nu a contribuit cu nimic la formarea debitului Dunarii in portiunea unde este riverana? Solul albiei bratului Chilia este al Ucrainei, dar apa care curge prin aceasta albie a cui este? Apartine apa celor noua tari europene care au contribuit la formarea ei! Si daca istoria a dat Ucrainei posibilitatea sa foloseasca doua treimi din apa Dunarii care se varsa in mare, ea are datoria sa nu afecteze echilibrul ecologic din aceasta entitate unica a Europei, Delta Dunarii.