Ziua Eroilor Unul dintre ofițerii care și-au dat viața pe câmpul de luptă, eroul locotenent Alexandru Tutunaru
Ziua Eroilor: Unul dintre ofițerii care și-au dat viața pe câmpul de luptă, eroul locotenent Alexandru Tutunaru„Prin intermediul corespondenței purtate cu familia putem să facem cunoștință cu acest combatant din Regimentul 19 Artilerie, care a luptat și a murit pe front în anul 1916. Desigur, informațiile din cărțile poștale militare tip nu pot fi decât lacunare, având în vedere spațiul limitat avut la dispoziție pentru a scrie și cenzura la care erau supuse. Cu toate acestea, textele documentelor ne relevă faptul că locotenentul Alexandrul Tutunaru a fost respectat și iubit de către camarazi. El a fost un ofițer care a manifestat entuziasm, în timpul înaintării trupelor române în zona Brașovului, și dezamăgire, în timpul retragerii“ - au precizat reprezentanții Arhivelor Naționale ale României.
Ajuns în Dobrogea, s-a remarcat în lupta de la Cocargea.
Post-mortem, eroului locotenent Alexandru Tutunaru i-a fost acordată diploma „PATRIA RECUNOSCĂTOARE”. Acesta poartă mențiunea „Mort pentru România”, în antet. Ea cuprinde motive heraldice și o ilustrație alb-negru ce înfățișează o scenă de luptă. În mijloc sunt tipăriți anii 1916-1919, între două medalioane, unul în stânga, cu domnitorul Mihai Viteazul, și unul în dreapta, cu regele Ferdinand I, iar pe margini sunt înscrise luptele din Primul Război Mondial.„Referindu-se la război, acesta scria fratelui său că: „Nu se compară războiul citit cu cel făcut. Zgomotul loviturilor de tun și de glonț au o melodie care îți întăresc inima făcându-te să zici: Ce-o vrea Dumnezeu cu mine!”(ANR, SANIC, fond personal Tutunaru Alexandru, dosarul 2, fila 1v). Din aceste cuvinte răzbate resemnarea. Trebuie să înțelegem că pentru combatanți eroismul, curajul, nu însemna absența fricii, ci puterea de a trece peste aceasta.
Din ultima scrisoare primită de fratele său, redactată de un camarad de arme, aflăm că locotenentul Alexandru Tutunaru, a murit în Dobrogea, pe 18 septembrie 1916, în timpul unei lupte, cu zâmbetul pe buze, lovit de un glonț în inimă (ANR, SANIC, fond personal Tutunaru Alexandru, dosarul 3, fila 1v). Putem pune acest aspect al relatării sub semnul întrebării, pentru că aceasta avea rolul de a aduce alinare familiei îndoliate, în condițiile în care este știut faptul că cele mai groaznice răni erau cele produse de obuze. Înmormântat de camarazi, probabil în groapă individuală, el își începe somnul de veci, fără a intra în uitare, grație acestor documente“ - au precizat reprezentanții Arhivelor Naționale ale României.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp