Ziua etniei tătare. Rareș Bogdan „Pentru Uniunea Europeană este un bun exemplu de conviețuire cum mai bine de o sută de ani trăiesc în armonie românii și tătarii din patria mea“

Prim-vicepreşedintele PNL Rareş Bogdan a transmis un mesaj în limba tătară Etniei Tătarilor din România. 



Ziua de 13 decembrie, celebrată de membrii comunităţii tătare încă din anul 2002, a fost consacrată ca sărbătoare a etniei tătare din România, prin Legea nr. 453/2006. 

“Azi, de Ziua Tătarilor din România, vreau să transmit un sincer la mulți ani concetățenilor mei din această etnie.


Pentru Uniunea Europeană este un bun exemplu de conviețuire felul în care de mai bine de o sută de ani trăiesc în armonie românii și tătarii din patria mea.

Tatarlarîn cunî kayîrlî bolsîn!”, a transmis Rareș Bogdan, citat de  plusinfo.org 

Despre ziua Etniei Tătare



Pe 13 decembrie, sărbătorim ziua tătarilor din țara noastră, etnie originară din Crimeea, stabilită în România în urmă cu peste opt secole.



Ziua aleasă pentru celebrare este legată 13 decembrie 1917, când parlamentul tătarilor crimeeni a proclamat Republica Populară Crimeea și a aprobat Constituția.




Proiectul de lege privind consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a celor 25.000 de tătari trăitori în România a fost adoptat de plenul Camerei Deputaților în urmă cu 14 ani, în noiembrie 2006.




Confundați de Occident, timp de sute de ani, cu mongolii, și acuzați astfel de cele mai crude atrocități din istorie, tătarii au purtat, pe nedrept, un blam care s-a perpetuat secole de-a rândul printre creștini și chiar printre musulmanii din Orientul Mijlociu și Apropiat, care au susținut că „înapoierea” lor istorică se datorează în exclusivitate intervenției tătarilor.




Este unul dintre motivele pentru care profesorul Tasin Gemil a propus, în recentul său volum „Pe drumurile istoriei”, ca denumirea de tătar să fie înlocuită cu cea de „kîpceac”, pentru a nu se mai crea confuzii istorice și a se recunoaște meritele unei comunități care a dat, României și lumii întregi, personalități de impresionantă valoare.




Și apropo de personalități, vom reda în continuare câteva însemnări ale scriitoarei constănțene Güner Akmolla, pe marginea importanței menținerii vii a istoriei și a oamenilor care au marcat-o. Este rememorat, în acest context, militantul naţional şi omul de cultură Negip Hagi Fazîl, a cărui operă a reprezentat deschiderea spre modernism a literaturii tătare:



Istoria este învățătura cea mai importantă despre OM! Memoria trecutului înseamnă demnitatea prezentului și siguranța viitorului.
Omenirea are nevoie de cunoaștere și de prețuire a memoriei celor care s-au jertfit pentru ideal și dreptate. Adevărul se găsește în cuprinsul acestor două mari calități umane de la începuturi și până dincolo de marginile existenței. Poporul care nu-și cunoaște și nu-și prețuiește istoria, își va pierde viitorul. Satul Tătaru (Azaplar, de la azap, șerbi ai armatei otomane), comuna Comana (Mustapaș de la Mustafa Șah, probabil întemeietorul localității tot din vremea otomanilor) în perioada interbelică a devenit „capitala culturală a diasporei tătare”, aici adunându-se refugiații din Asia Centrală aflată sub ocupație bolșevică și sub teroare stalinistă. Aș dori să fac doar mențiunea că la data de 17 aprilie 1938 un număr de 36 de mari oameni de cultură tătari au fost împușcați la ordinul guvernul sovietic în orașul Aqmescit/Simferopol.



Diaspora, formată din tătari crimeeni, din Kazan, Bașkiria, din zona Edil (Volga) – Ural, din Caucaz, Turchestan și Daghestan, Cazachistan, China, se întâlnea la Azaplar via Turcia pentru a discuta istorie, literatură și de ce nu, politică patriotică.



Am numărat pornind de la amintirile celui mai mare fiu tătar al Dobrogei, avocatul Mustegep Fazîl-Ulkusal, frate cu Negip (mama lor fiind sora mai mare a bunicii mele materne), un număr de 32 de personalități din întreaga lume turcă și tătară vizitând satul- metropolă. La Azaplar trăiau boierii noștri, mîrza și celebi, fiii acestora studiind la Seminarul Musulman Teologic din Medgidia, apoi la mari universități din lumea orientului. În închisorile comuniste am avut 153 de intelectuali, cea mai mare parte erau din Azaplar, intelectuali și moșieri, precum și două doamne, sora lui Negip, Salya, prima noastră poetă, și soția aceluiași, Sultan, eliberate din Mislea, după 5 și respectiv 8 ani de cumplite privațiuni.




Negip Hagi Fazîl este considerat eroul național tătar! S-a născut la Azaplar în data de 17 aprilie 1906 ca fiu al hagiului Fazîl, cunoscut în toată Dobrogea ca „tătarul cu cap de neamț”. După plecarea lui Mustegep la Berlin și în Turcia, el a fost ales să conducă Organizația pentru Eliberarea Crimeii, în cursul activităților dovedind demnitate și spirit de sacrificu. S-a dedicat ocrotirii și ajutorării refugiaților crimeeni rămași în România până la arestarea și omorârea sa.



A fost arestat la data de 17 octombrie 1948 și a fost înmormântat la 22 octombrie 1948, în cimitirul satului natal. Militant neobosit a fost și în domeniul cultural, scriind poezii, eseuri, nuvele, conferințe, piese de teatru (pe care le-a regizat, precum contemporanii săi tătari ) și culegând folclor. Om de cultură, a creat o opera vastă și a susținut revistele epocii sale, „Emel” (România), „Calea Națională” (Berlin). 



Sursa foto: Facebook/ Rareș Bogdan