Ziua în care nu se ţese şi nu se calcă rufele Izvorul Tămăduirii – sărbătoarea închinată Maicii Domnului în care se sfinţesc apele

Vineri, în Săptămâna Luminată, ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic împărătesc al Mântuitorului (se face referire la vindecarea minunată a unui orb ce şi-a recăpătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa unui izvor situat într-o pădure, biserica zidită pe locul unde era acel izvor primind hramul “Izvorul Tămăduirii”). Data sărbătorii este schimbătoare – în funcţie de Paşti. În toate bisericile şi mănăstirile, după Sfânta Liturghie se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei (aghiasma mică), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate. Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii vorbeşte şi despre rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii - iubită ca un “izvor” binefăcător revărsat peste oameni, Maica revărsându-se peste oameni, prin mijlocirea apei.
 
Praznicul aminteşte de o minune săvârşită de Maica Domnului la Constantinopol. Cu puţin înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare (457 - 474) se plimba printr-o pădure de la marginea oraşului, când întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă. Ostenelile lui Leon sunt zadarnice: niciun fir de apă. Atunci aude glasul Maicii Domnului: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi". Leon face cum i se spune şi găseşte un izvor din care îi dă orbului să bea şi îl spală pe faţă. Atunci, orbul îşi recapătă vederea. În amintirea acestei minuni a Maicii Domnului, când ajunge împărat, Leon ridică lângă acel izvor o biserică. Apa izvorului săvârşeşte de-a lungul timpului multe alte vindecări miraculoase. Însuşi împăratul Iustinian (527 - 565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat bând din apa minunată. Drept mulţumire, el a făcut o biserică şi mai mare, care a fost însă distrusă de turci la 1453, odată cu căderea Constantinopolului. Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc apa, făcând Aghiasma Mică. După ce sfinţeşte apa, preotul îi stropeşte pe credincioşi.

Izvoare tămăduitoare în judeţul Constanţa
Mănăstirea Dervent din comună Ostrov - izvor tămăduitor (al Sf. Andrei);
Mănăstirea Peştera Sf. Ap. Andrei din comună Ion Corvin - izvoare tămăduitoare (ale Sf. Andrei);
Mănăstirea Sf. Ioan Casian din comună Târguşor - izvor tămăduitor;
Mănăstirea Sf. Maria din Techirghiol - izvor tămăduitor.
 
De praznicul Izvorului Tămăduirii, la mănăstirea Dervent, Arhiepiscopul Tomisului va oficia Sfânta Liturghie, începând cu ora 9.00. Clerul și credincioșii merg apoi, în procesiune, la Izvorul tămăduitor, unde va fi săvârșită slujba de sfințire a apei, Aghiasma mică
Potrivit crestinortodox.ro, numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlneşte un bătrân orb care îi cere să îi dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon căuta în apropiere un izvor, dar nu găseşte. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi". Leon asculta şi astfel găseşte un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi spala faţa cu aceasta apă, iar orbul va începe să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe.
 

Izvorul Tămăduirii - Tradiţii şi credinţe populare
Creştinii vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică.
În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: rostirea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.
Persoanele legate se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copiii şi apoi oamenii maturi îşi spuneau până la moarte surată, vere, fârtate ori verişoară şi se comportau ca adevărate rude de sânge: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei ori fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc, până la sacrificiul suprem.

De Izvorul Tămăduirii nu se lucrează. Conform tradiţiei, pe vremuri, cine lucra era lovit de o boală din care nu îşi mai revenea până la moarte. În plus, în trecut nu se ţesea nimic deoarece cu pânza ţesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morţi, pentru că nu puteau fi primiţi pe cealaltă lume, potrivit jurnalul.ro.
Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu roua şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca
În această zi nu se spală și nu se fac treburi gospodărești, nu se calcă rufe și nu se coase. În unele sate gospodarii stropesc animalele cu apă sfințită pentru ca acestea să fie sănătoase pe tot parcursul anului. În alte zone sunt stropite viile și ogoarele, pentru ca acestea să dea rod bun.
În unele zone din ţară, se făceau vrăji. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apa şi îl recuperau după slujba de vineri, aveau norocul de a se spăla cu acea apă de numeroase necazuri.