Ziua mondială a arhitecturii. Arhitectul Radu Cornescu, despre emblema Constanței

• Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului.
• Arhitectul Radu Cornescu a studiat arhitectura Cazinoului, istoria lui și evoluția lui în timp.

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic, scrie Wikipedia.org.

Arhitectura forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta se știe este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate mai este cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.


Arhitectura (din latină: architectura , din greacă ἀρχιτέκτων arkhitekton „arhitect”, din ἀρχι, arché- „bătrân”, „șef" și τέκτων, tekton - „creator", „făuritor”) este atât procesul, cât și produsul de planificare, proiectare și construire a clădirilor și a altor structuri fizice. Arhitectura este arta și știința de proiectare a clădirilor și a unor structuri de construcție.
Cea mai veche lucrare scrisă de pe tema arhitecturii este De arhitectura , de către arhitectul roman Vitruviu la începutul sec. I e.n. Potrivit lui Vitruviu, o clădire bună ar trebui să satisfacă cele trei principii: firmitas, utilitas, venustas. Echivalența modernă ar fi:

 

• durabilitate - o clădire trebuie să fie în stare bună;
• utilitate - trebuie să fie adecvată scopurilor pentru care este utilizată;
• frumusețe - trebuie să fie plăcut din punct de vedere estetic.

Arhitectul Radu Cornescu a studiat arhitectura Cazinoului, istoria lui și evoluția lui în timp.



"Cazinoul a debutat sub arhitectul Daniel Renard sub forma unui monovolum, la care s-au adăugat, chiar și în timpul construcției lui, mai multe funcțiuni, extinzându-se atât pe orizontală, cât și pe verticală față de proiectul aprobat inițial de Consiliul Comunal (contract semnat in 1903). „Vinovat” pentru cele mai multe adăugări a fost arh. Victor Stephanescu, coleg și prieten cu Renard încă de la Paris, pe vremea studenției lor. Renard nu s-a opus acestor modificări ale lui Stephanescu, dar arhitectura exterioară și ornamentele interioare au fost făcute tot de Daniel Renard, păstrându-se stilul Art Nouveau. De altfel, ultimele retușuri majore ale Cazinoului până la „era socialistă” au fost făcute de Daniel Renard în perioada interbelică, în 1934, pe când Renard avea 63 de ani!", a precizat arhitectul.
 

Multe dintre aceste reamenajări ale Cazinoului eu le consider nefaste

"După 1947, Cazinoul a fost sediul Casei de Cultură a Sindicatelor din Constanța și, mai apoi, o „Unitate de Alimentație Publică” (de fapt având funcțiunea de restaurant și bar). Modificările majore ale clădirii s-au făcut prin proiectul 6/1986, după ce s-a pus problema de a se face reparații capitale. De atunci au apărut problemele. De ce? Pentru că această clădire este un monument de arhitectură de clasa „A”, nemaipunând la socoteală faptul că constănțenii o consideră simbolul orașului.
 
Multe dintre aceste reamenajări ale Cazinoului eu le consider nefaste. Sunt și lucruri care nu deranjează, de exemplu, realizarea unei noi travee către nord-est, necesare bucătăriilor de la parter și subsol, arhitectura dinspre această latură fiind realizată tot în stilul Art Nouveau, aproape că nu se cunoaște, doar stând în fața ei cu o carte poștală – să zicem – din perioada antebelică, îți dai seama de această extindere. Dar sunt multe alte modificări pe care eu le consider nefaste, unele chiar grosolane.
 
Printre altele: realizarea rampei de aprovizionare de la subsol în locul unei terase superbe - o urâțenie în care se strânge gunoi, apă, zăpadă etc., scara adăugată în colțul dinspre nord-est, un volum care nu respectă stilul Art Nouveau, ba chiar arată ca o scară de bloc de confort III. Golurile tâmplăriei de la parterul salonului dinspre mare erau, de fapt, niște uși vitrate gigantice care se deschideau spre terasa de aici, cea mai căutată de public.
 

Toate au fost modificate formându-se niște goluri boltite la partea superioară și s-au realizat doar trei uși de dimensiunile ușilor de apartament (!), ferestrele de la etaj, de pe aceeași fațadă au fost și ele modificate (în rău, zic eu), „ferestrei-scoică” dinspre Acvariu i s-au scos ornamentele originale de deasupra celor cinci uși, aici „trântindu-se” un buiandrug imens din beton, urmărind forma curbată, iar în loc de cele cinci uși există una singură cu acces la terasă prin intermediul unor trepte grosolane; s-au adăugat, la interior foarte multe ornamente „inventate”, care de multe ori nu concordă cu stilul originar; s-au realizat multe picturi murale, poate unele destul de reușite (ce-i drept), dar aglomerând ornamentația interioară.
 
Unele ferestre au căpătat vitralii, unele dintre ele având chiar accente moderne, abstracte; unele plafoane s-au făcut prin casetare, grafica pardoselilor și materialele lor lasă de dorit; parapeții teraselor sunt din „alt film”, de altfel și lampioanele exterioare, iar candelabrele, realizate la unele ateliere gen „Muncă și Artă” nu au nici o legătură cu cele originare. Pe terasa dinspre Acvariu s-au realizat niște separatoare în fața treptelor care seamănă cu niște sarcofage... și pot continua", a menționat arhiectul constănțean.


Sursa foto (cu rol ilustrativ): Primăria Municipiului Constanța
 

Citește și:

Interviu cu arhitectul Radu Cornescu, despre emblema Constanței „Nu exclud ca viitoarele funcțiuni să se adapteze unei mai bune administrări, în vederea autofinanțării” (video)