„ZIUA-n amiaza mare” Despre dramele prin care trec refugiații ucraineni și despre ajutorul necondiționat oferit de partea română

În partea ucraineană, oamenii aflați în mașini sau pe jos, așteaptă răbdători formalitățile de frontieră. La Isaccea, merge mai repede.



Din bacul care ajunge la fiecare 2-3 ore, coboară multe femei, bunici, mame cu copii și bagaje puține. Și cetățeni străini, studenți sau persoane care munceau în Ucraina. Pe uscat îi așteaptă 30 de corturi încălzite, iluminate,în care au hrană, apă. Aici sau în spațiile oferite de autoritățile din Tulcea se pot adăposti temporar. Autoritățile județene, locale, structurile de frontieră, de ordine publică, voluntarii colaborează strâns pentru urgentarea formalităților de frontieră. Mobilizați și organizați, exemplar.



Despre dramele prin care trec refugiații, dar și despre ajutorul necondiționat oferit de partea română aflați mai multe la „ZIUA-n amiaza mare”, vineri, 4 martie. 



Niciun cetățean ucrainean nu rămâne abandonat. Impresionantă este contribuția unei asociații din Focșani care închiriază autocare și se deplasează în Ucraina pentru a adunaucraineni, din zonele de război,care sunt aduși, printre baraje ale militarilor și zgomotul bombelor și al sirenelor, în România, pe la Isaccea sau pe la Galați. Fără nicio obligație financiară.
 



Refugiații care nu au o destinație stabilită, primesc adăpost la alegere. Sunt preluați de autoritățile locale, primăria Isaccea fiind un exemplu remarcabil în acest sens, dar și de localnici și asociații civice, care prin intermediul rețelelor sociale se organizează pentru găsirea unor spații de locuit. Și pe litoral, zeci de hotelieri și-au pus la dispoziție spațiile de cazare pentru găzduirea refugiaților din Ucraina.
 


Primăria Constanța funcționează ca un comandament care face legătura între autoritățile din Tulcea și constănțenii care oferă ajutoare materiale sau găzduire în case, pensiuni și hoteluri. Cei mai mulți dintre refugiați, potrivit autorităților, pleacă mai departe, în țară sau la rude și prieteni, în străinătate.


Una din refugiatele ajunse în vama Isaccea, vorbște cu durere despre experiențele avute. 

 

Ați auzit sirene sau bombe? Bombe ..da Dar sirene..nu avem! Mi a fost foarte frică. Eu sunt din Bulgaria. Bărbatul meu este în Bulgaria, muncește acolo, a spus cu teamă femeie. 

În continuare un bărbat povestește despre cum a adus primii refugiați. 

Am adus primii refugiați din Ucraina în România.Totul a început de la faptul că o fată postase pe internet că o femeie din Ucraina, însărcinată, are nevoie de transport. Atunci, eu m am oferit. Am plecat de acasă, seara, am luat două gravide, și încă șase persoane.

(...) Drumul de la Odessa până în România...sunt foarte multe baraje.  E armată, poliție la intrarările și ieșirile din oraș. Fac controale! Nimeni nu scapă necontrolat. Nu mi a fost teamă! Se aud bombardamente. 

Acum plec spre Focșani, în zona vamei Albița e mai liber. 

Bărbatul cu suflet mare ne mai mărturisește cum adună refugiații.

 

Exista un grupuri de Facebook, unde le dăm un punct de întâlnire, o oră. Acolo se strâng toți. Ieri,  am fost 18 autocare din partea Asociației de Voluntari (bărbatul nu a vrut să dezvăluie numele asociației). Mai sunt ca noi, dar nu știu exact câți și cum. Un transport de la Odessa până la noi ar fi 4000. Ne mobilizăm, trebuie să îi ajutăm. 

O femeie din Ismail, Ucraina este și ea la Vama Isaccea. Întrebată dacă va sta mult timp în România, aceasta răspunde:

 

Copiii mei, fiica, nepoata vor să ajungă în Bulgaria, apoi Suedia, pentru situația este fierbinte, gravă în Ucraina. 

(...) După război, mă voi întoarce. Mama este în Ismail , este bolnavă , iar eu sunt îngrijorată. 

Un cuplu din Kuweit (soțul), iar soția din Ucraina, împreună cu câinele lor, stau într-o mașină. Aceștia au precizat că nu au nevoie de ajutor.



Interviul integral îl puteți urmări aici

 

O mămică din Odessa stă și ea cu copiii ei în mașină. 

Voi rămâne în România, la Constanța., a precizat aceasta la „ZIUA-n amiaza mare”. 

Pompierii sunt tot timpul în ajutorul refugiaților.

Există o bucătărie mobilă, face și încălzește ceai și alte chestii lichide. Oamenii vin să se servească. Vin copiii la un ceai. Deasemenea, se încălzește și apă pentru laptele praf pentru bebeluși. Este nevoie să fim pregătiți cu orice. Ne-am organziat repede și frumos., spune un pompier.

Pompierul este profund emoționat, până la lacrimi la întrebarea ce l-a impresionat.
 

Copiii. Copiii mici. Nu mă puneți să vorbesc despre asta. N -am văzut așa! Să vină copiii să le dai câte o jucărie. Se bucurau așa mult!, a spus pompierul cu ochii în lacrimi. 

Asistentul social Lidia Dordea a precizat că există implicare încă din prima zi.

Suntem implicați încă din prima zi, cu tot ce putem. Cu sprijin logistic, cu transport, cu cazare, cu transport. Le asigurăm cazare locală. Le găsim apoi transport, cazare și tot ce au nevoie în Isaccea, Luncavița și Cataloi. Biserica Baptistă s-a implicat mult. De la o zi la alta, în trecerea cu bacul, organizarea a fot mult mai bună. Toți oamenii au venit în sprijin. 

Cel mai mult m-a impresionat multa suferință și multul curaj și puterea femeilor. Unele femei și-au laăsat copiii în grija noastră, pentru a merge să-și ia mașinile, de pe partea cealaltă. Erau foarte puternice. Nimeni nu rămâne abandonat! 

Voluntarul Dan Crețescu a venit de la București pentru a ajuta. 

Am anunțat pe Facebook colegii, care doi sunt la vama Siret. Urmează să mai vină și alții. Situația e de așa natură, încât România să treacă printr-o fază ușoară. Avem nevoie de țara asta și după ce trece criza refugiaților. 

Un student voluntar se află și el în Vama Isaccea. 

Cu toate că sunt speriați, nu arată asta.Toată lumea încearcă să treacă peste asta. Nimenu nu plânge. Toți sunt puternici.

Purtătorul de cuvânt al Gardei de Coastă spune că este o foarte bună coordonare. 

Este o foarte bună coordonare. Fiecare autoritate implicată știe ce are de făcut și își desfășoară activitatea în bune condiții și cu mult profesionalism. Ne dorim ca celor care intră prin acest punct să nu le lipsească nimic.