Achiziţie nouă la Primăria Grădina Primarul Gabriela Iacobici - „În caz de incendiu, trebuie să fim pregătiţi“ (galerie foto)

Primăria şi Consiliul Local Grădina au achiziţionat o cisternă vidanjă cu kit de stingere a incendiilor. Primarul comunei Grădina, Gabriela Iacobici, a declarat că pentru noua achiziţie autoritatea publică locală a scos din conturi 12.000 de euro.
 
„Vidanja cu kit de stingere a incendiilor are o capacitate de patru tone. Am decis să facem această achiziţie ca să putem interveni mai repede, în caz de un incendiu. Din fericire, nu am avut în această vară astfel de incidente neplăcute, însă trebuie să fim pregătiţi“, a declarat, pentru cotidianul ZIUA de Constanţa, primarul comunei Grădina, Gabriela Iacobici. În acest context, şefa administraţiei locale a precizat că cisterna vidanjă cu kit de stingere a incendiilor va fi operată de un muncitor al Primăriei Grădina.
 
În altă ordine de idei, Gabriela Iacobici ne-a spus că la nivelul Primăriei Grădina au fost depuse 28 de dosare, în vederea despăgubirii gospodăriilor afectate de pesta porcină. „În localitatea Cheia s-a depistat, la o fermă, un focar de pestă porcină africană. Ulterior au mai fost depistate alte patru focare. Prin urmare, localitatea Cheia a intrat în carantină, montându-se filtre la intrarea şi ieşirea în localitate, pe DJ 222. Au fost sacrificaţi 250 de porci, care provin de la trei ferme, dar şi de la micile gospodării. Situaţia este ţinută sub control în momentul de faţă. La Primărie au fost depuse 28 de dosare pentru despăgubire. Pentru un porc mic, abia fătat, se va achita 150 de lei. Pentru porcii sub 40 de kilograme, oamenii vor primi câte 400 de lei, iar pentru porcii mai mari de 40 de kilograme se va achita suma de 6,20 de lei pe un kilogram“, a explicat primarul Gabriela Iacobici. 

Ce este pesta porcină africană

Pesta porcină africană (PPA) este o boală periculoasă, care afectează speciile domestice şi sălbatice de porcine. Boala a fost introdusă în Europa în anul 2007 prin deşeuri alimentare infectate, provenite dintr-un cargou venit din sud-estul Africii, care au fost folosite pentru hrănirea unor porcine din Georgia. De aici, boala s-a răspândit rapid în restul Caucazului şi în Federaţia Rusă, ajungând la graniţa Uniunii Europene. Boala a fost descoperită pentru prima dată în Kenya şi este prezentă în mai multe ţări subsahariene, inclusiv Madagascar.
 
PPA a apărut pentru prima dată pe teritoriul Europei în anul 1957, la Lisabona (Portugalia), când deşeurile alimentare provenite de pe avioane au fost folosite pentru hrănirea unor porcine din zona aeroportului din oraş. Boala a fost activă în Europa timp de mai multe decenii, fiind raportate cazuri în Spania şi Portugalia, până la eradicarea sa la începutul anilor 1990. Ultima zonă în care boala este endemică este insula Sardinia.
 
Pesta porcină africană are o perioadă de incubaţie de 3 - 15 zile în mod obişnuit sau de 3-4 zile în forma sa acută. Este o boală infecţioasă, afectând porcinele de toate vârstele şi sexele. Una dintre problemele legate de depistarea bolii este că nu există un semn specific care să indice prezenţa bolii, chiar şi mortalitatea ridicată a animalelor reprezintă doar un indiciu că e vorba de pestă porcină, clasică sau africană.
 
Când devine evidentă, boala poate avea diferite forme: preacută, acută, subacută şi cronică. Rata de mortalitate a bolii este deseori 100% în cazul porcinelor domestice. Virusul pestei porcine africane se transmite prin contact direct între animale sau indirect, prin hrănirea animalelor cu lături care conţin carne sau produse secundare ce provin de la animale infectate, căpuşe (Ornithodoros) ce s-au hrănit din animale infectate sau chiar prin ustensile, haine, furaje contaminate. Virusul PPA supravieţuieşte timp de 6-10 zile în materialele fecale ale animalelor infectate, până la 3-6 luni în produsele din carne de porc netratate termic şi mai mulţi ani în carnea de porc congelată.
 
În momentul de faţă nu există nici vaccin, nici tratament pentru infecţiile cu pestă porcină africană. Singurele metode de prevenţie eficiente sunt menţinerea unui nivel înalt de biosecuritate la ferme şi controlul potrivit al posibilelor focare de infecţie - raportare, carantină strictă, eradicarea animalelor susceptibile.