Ce modificări aduce Codul Administrativ. Se revizuiesc majorităţile necesare pentru adoptarea hotărârilor consiliilor locale şi judeţene

Ministerul Dezvoltării Regionale a pus în dezbatere publică proiectul de ordonanţă de urgenţă privind Codul administrativ al României.
În nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă se precizează că prin Codul administrativ se urmăreşte ca funcţia de prestare/furnizare de servicii publice să fie preponderent atributul administraţiei publice locale, degrevând astfel activitatea administraţiei publice centrale, care, prin esenţă, trebuie să fie axată pe funcţia de planificare strategică, reglementare şi control, cu respectarea principiului subsidiarităţii.

Potrivit prevederilor propuse prin acest act normativ, se intenţionează eficientizarea procesului decizional de la nivelul autorităţilor deliberative, prin instituirea majorităţii absolute (jumătate plus unu din numărul consilierilor în funcţie), inclusiv pentru hotărârile privind administrarea patrimoniului.
 
Viitorul Cod administrativ va reglementa activitatea din administraţie publică centrală; administraţia publică locală; prefectul, instituţia prefectului şi serviciile publice deconcentrate; exercitarea dreptului de proprietate publică şi privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale; statutul funcţionarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administraţia publică şi evidenţa personalului plătit din fonduri publice; răspunderea administrativă dar şi serviciile publice.

În domeniul administraţiei publice locale, Codul administrativ vine cu reglementări noi privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară (ADI) în sensul precizării drept organe de conducere ale acestora a adunării generale, a comitetului director şi a comisiei de cenzori, în vederea armonizării cu reglementările privind asociaţiile şi fundaţiile.

Un alt aspect priveşte revizuirea majorităţilor necesare pentru adoptarea hotărârilor consiliilor locale şi judeţene: „Majoritatea calificată, respectiv două treimi din numărul consilierilor locali în funcţie, doar pentru hotărârile privind translativitatea dreptului de proprietate, iar majoritatea absolută (majoritate consilierilor locali în funcţie) a fost instituită şi pentru hotărârile privind administrarea patrimoniului, alături de alte tipuri de hotărâri (ex. hotărâri privind bugetul local, hotărâri prin care se stabilesc impozite şi taxe locale)”.

Codul administrativ vizează şi armonizarea reglementărilor privind instituţia preşedintelui consiliului judeţean cu instituţia primarului din punctul de vedere al statutului juridic, al modalităţii de alegere (prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat), al rolului şi atribuţiilor exercitate la nivelul comunităţii, precum şi al drepturilor şi obligaţiilor. Codul vizează şi modificarea statutului viceprimarului, în sensul clarificării rolului său de înlocuitor de drept al primarului, prin definirea situaţiilor în care viceprimarul exercită această calitate (ex. în situaţia suspendării din funcţie a primarului, în situaţia de vacanţă a funcţiei de primar).

Documentul vine şi cu reglementări în ceea ce priveşte depunerea declaraţiilor de interese şi a declaraţiilor de avere de către aleşii locali, a procedurii şi a sancţiunilor aplicabile. Astfel, aleşii locali vor depune aceleaşi declaraţii de interese şi declaraţii de avere, în aceleaşi termene cu celelalte categorii de personal.
 

Modificări apar şi în ceea ce priveşte numirile în funcţiile de prefect şi subprefect. Astfel, pot fi numite în aceste funcţii numai persoanele care au absolvit programe de formare specializată specifice. Pentru a putea fi numiţi prefecţi sau subprefecţi (care nu îndeplinesc condiţia privind pregătirea), a fost instituită o derogare de la regulă, care le permite acestora să fie numiţi în funcţie sub condiţia ca, în termen de maximum doi ani de la data emiterii actului de numire, să absolve programele de formare specializată.
 
De asemenea, se propune clarificarea relaţiei dintre prefect şi serviciile publice deconcentrate - din perspectiva modului de organizare şi funcţionare a competenţelor exercitate. Ca exemplu este oferit faptul că serviciile publice deconcentrate au obligaţia de a prezenta informări privind modul de realizare a atribuţiilor care le revin.