Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
11:09 23 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Pe vechiul nume Domniţa Elena Astăzi este ziua localităţii 23 August

ro

23 Aug, 2012 02:23 8794 Marime text
23_august_foto_23_august.jpgPovestea comunei cu nume comunist este mai valoroasă decât prezentul. Ea începe odată cu prima aşezare getică pe aceste meleaguri şi continuă cu vremurile de restrişte ale războiului

Istoria locurilor se pierde în negura vremilor şi nu este legată doar de ieşirea României din alianţa cu Germania nazistă şi trecerea de partea aliaţilor. Conform monografiei localităţii scrisă de fostul inspector şcolar Petrică Miu, în 23 August şi celelalte localităţi vecine cercetările au identificat aşezări getice din a doua epocă a fierului.

După 1850, la populaţia turco-tătare dobrogene i se adaugă tătari veniţi din Crimeea. Ocupaţia lor de căpetenie era creşterea vitelor. Cultivau foarte puţin orzul, meiul şi secara.

Trei sate

23_August_pescarie_cherhana_02.jpgDupă Congresul de la Berlin şi reinstaurarea administraţiei româneşti în Dobrogea au fost organizate şi validate primele alegeri ale consiliilor comunale. Tatlageac aparţinea atunci din punct de vedere administrativ de ocolul Mangalia şi comuna Cazal Murat. Prin anul 1901 prefectura judeţului Constanţa a numit primarul şi membrii români ai consiliilor comunale. La acea vreme, de comuna Tatlageac aparţineau trei sate: Tatlageacul Mare, Tatlageacul Mic şi Pervelia.

În vremuri de război

În 1916, toţi bărbaţii comunei între 18 şi 50 de ani au plecat în război. N-au mai rămas în comună decât femei, copii şi bătrâni. Apropiindu-se frontul, cei rămaşi acasă au fost înspăimântaţi de veştile rele ce le aduceau ostaşii şi presimţind ce înseamnă ocupaţia duşmanului au părăsit satul. Au încărcat în căruţe sau care cu boi alimente, haine şi velinţe. Ei au luat atât cât se putea lua într-o căruţă. Le-au rămas pătule, cereale, case încărcate.

În aprilie 1917, la îndemnul administraţiei germane, refugiaţii au început să se întoarcă pe la casele lor. Se spune că puteai să intri cu căruţele în case şi să ieşi pe partea cealaltă. Armata germană arsese pe timpul iernii materialul lemnos din sat, duşumelele, uşile, magaziile, grajdurile şi mobilele. Nici pomii nu fuseseră cruţaţi, iar vitele parcă le înghiţise pământul. În sat era instalată poliţia inamică, ce strângea din toate produsele cât credea de cuviinţă: cereale, ouă, vite. Spre norocul refugiaţilor, inamicul nu strânsese în toamnă porumbul de pe câmp şi în luna mai oamenii au ieşit la culesul porumbului, ca să aibă cu ce-şi ţine zilele. În acea primăvară a fost o cruntă sărăcie, fără grâu pentru semănat, dar a fost un an roditor, cu multe ploi şi grâul a ieşit singur din boabele risipite la secerat în anul precedent.

În timpul ocupaţiei armatelor germane şi bulgare, Tatlageac a reprezentat un punct strategic important, scrie Petrică Miu.

Domniţa Elena

În 1929, prin Decretul Regal nr. 4036 din 1929 pentru noua împărţire administrativă a ţării comuna Tatlageac îşi va schimba numele în Domniţa Elena. „Prefectul de la acea dată a dorit ca denumirile turceşti să se schimbe în denumiri româneşti şi astfel comuna a luat denumirea «Domniţa Elena». La acea dată Nicolae Iorga s-a opus", ne spune Petrică Miu.

Moştenirea comunistă

Comuna 23 August şi-a primit preţiosul nume după instaurarea la putere a comuniştilor. În anii 1994 şi 1996 s-a încercat schimbarea numelui localităţii, care numără peste 5.000 de locuitori, pentru a se renunţa la denumirea moştenită din trecutul comunist al ţării, însă, în marea lor majoritate, locuitorii s-au împotrivit acestei idei, din motive economice.

Doar un sat cu ieşire la mare

23 August este doar o aşezare cu ieşire la mare. Cum are de la natură acest avantaj, luptă de mai mulţi ani să ajungă staţiune turistică. Mai mulţi investitori străini au cumpărat teren în apropiere de comuna 23 August, pentru a amenaja staţiunea turistică pe 50 de hectare Terra. Din păcate, totul a rămas la stadiul de proiect. Aşa se face că localitatea care râvneşte la statutul de staţiune rămâne doar una... rurală.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii