DIICOT a finalizat "Portile de Fier"

Doua anchete politice par sa faca jocurile pentru un nou guvern

Daca in PSD zazania a pornit si de la cercetarile clanului "Voicu-Hrebeciuc-Vanghelie", in PNL urmeaza sa fie audiat Tariceanu * In ambele dosare apare si D.I. Popescu * Presiunea pusa de PDL prin  DNA poate conduce la scindarea celor doua partide oponente * Situatia se complica

Surse judiciare au informat Agentia de Investigatii Media ca DIICOT a finalizat, in urma cu cateva zile, cercetarile in dosarul retehnologizarii Portilor de Fier I si II. Dosarul, care fusese trimis de DNA in 2007 la DIICOT, ii punea in ancheta judiciara pe Calin Popescu-Tariceanu, pe Dan Ioan Popescu si pe Nicolae Bogdan Buzoianu. Din cate se pare, in urma cercetarilor DIICOT, acestia, impreuna cu alti deminitari ai PSD si PNL, au fost pusi sub invinuire. Aceleasi surse ne-au semnalat ca, desi, in aparenta, dosarul ii priveste doar pe cei amintiti, exista fapte care il conexeaza cu dosarul Catalin Voicu. Sursele noastre nu ne-au dat detalii despre aceste legaturi. Singura legatura care se poate face deocamdata este prezenta lui Dan Ioan Popescu in ambele investigatii. Dar si a lui Viorel Hrebenciuc.

Ca o observatie politica, daca in dosarul "Voicu" tinta este lovirea aripii Geoana-Vanghelie si scindarea PSD, in ceea ce se poate anticipa, dosarul "Portile de Fier" loveste in aripa "Tariceanu" din PNL. Se poate presupune ca Parchetul pune presiune pe Tariceanu, ceea ce ar putea explica reactiile acestuia vizavi de o intrare a PNL la guvernare alaturi de PDL. Coincidenta face ca aceste doua dosare sa fie suficiente ca fractiuni din PNL si PSD sa participe la un guvern de Uniune Nationala, anuntat de Traian Basescu, in contrapartida existand riscul ruperii celor doua partide care au pierdut alegerile prezidentiale.

Parchetul General a refuzat sa dea detalii in ceea ce priveste soarta celor doua dosare, precum si o eventuala conexiune intre ele. La intrebarile AIM am primit raspunsul oficial: "La ambele dosare cercetarile sunt in curs, iar la finalizarea lor vom da un comunicat de presa" . Sursele noastre au precizat ca in zilele urmatoare vor fi citati la audieri si Dan Ioan Popescu si Calin Popescu-Tariceanu.

Este de mentionat ca Dan Ioan Popescu a participat, la sfarsitul saptamanii trecute, la o intalnire cu Miron Mitrea si Sorin Oprescu in care s-a pus la cale o trecere masiva a unor membri ai PSD la formatiunea politica recent infiintata Alianata Nationala Stanga Democrata (ANSD).

In ceea ce-l priveste pe Calin Popescu-Tariceanu acesta este considerat artizanul unui curent din PNL care ar dori intrarea la guvernare cu PDL, dosarul "Portile de Fier" putand explica de unde vine aceasta tendinta a fostului prim-ministru.

Dan Ioan Popescu, ministrul care a acumulat in timpul mandatului proprietati care cu greu pot fi justificate oficial, a fost artizanul unei afaceri inca cetoase, care ne costa aproape un miliard de euro, de patru ori mai mult fata de cat se negociase initial: modernizarea Portilor de Fier I si II, conform unei investigatii realizata de reporterii "Cotidianul". Retehnologizarea de la PF I a fost incredintata, in 1997, direct firmei elvetiene Sulzer Hydro - absorbita ulterior de o alta firma elvetiana, VA TECH - de catre guvernul Ciorbea, la initiativa lui Calin Popescu Tariceanu, ministrul Economiei de la acea vreme. Guvernul isi motiva hotararea prin aceea ca nu mai era timp, existand „pericolul producerii unor defectiuni majore (…), cu efecte economice nedorite si cu periclitarea gradului de siguranta in functionarea Sistemului energetic national." Intr-adevar, termenul de retehnologizare de 30 de ani de la intrarea in functiune era depasit, dar in aceeasi situatie era si sora geamana din Iugoslavia a PF I, a carei modernizare a fost decisa in urma unei licitatii pentru care s-a gasit timp. Desi retehnologizate si modernizate, doua grupuri energetice de la Portile de Fier I sunt defecte de mai multe saptamini. Codrut Seres, ministrul Economiei, evalueaza pagubele la patru milioane de euro. El promite recuperarea prejudiciului de la VA TECH, firma care a executat modernizarea hidrocentralei. Insa nu incearca sa revada contractul si modul in care au fost incredintate lucrarile de modernizare de la Portile de Fier.

Contractul de la PF I a fost de 160 de milioane de dolari. Retehnologizarea s-a soldat cu o serie de avarii de atunci incoace, semnalate de presa la timpul cuvenit. Potrivit surselor noastre din Hidroelectrica, contractul cu Sulzer a fost intermediat de Nicolae Bogdan Buzaianu, fost angajat al elvetienilor. Acelasi Buzaianu a fost, mai tarziu, reprezentantul elvetienilor de la VA TECH, prin Energy Consult SA, in obtinerea fara licitatie a lucrarilor de la PF II. Buzaianu sustine ca nu a intermediat niciodata nimic si ca doar a consiliat tehnic si financiar anumite companii, care au primit contracte pe bani publici, firme intre care se numara si VA TECH. El a refuzat sa discute despre modul in care a fost incheiat contractul pentru PF II, sustinand ca nu are acest drept, ca nu a semnat documentele si ca nici nu are vreo responsabilitate.

In noiembrie 2000, VA TECH Hydro a lansat, fara sa-i ceara nimeni, o oferta pentru retehnologizarea PF II contra a 98 de milioane de euro. Specialistii sustin ca suma era umflata pentru negociere, lucrarile costand in realitate vreo 70 de milioane de euro.

PF II implineste insa varsta pentru retehnologizare abia in anul 2016, drept pentru care Hidroelectrica a respins oferta VA TECH. Dupa venirea PSD la putere, in 2001, Hidrolectrica a acceptat propunerea, iar guvernul Adrian Nastase a incredintat direct catre VA TECH retehnologizarea PF II.

Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Economiei, invoca tot lipsa de timp, drept motiv al neorganizarii unei licitatii. „Exista riscul ca hidrocentralele sa depaseasca perioada de 30 de ani de securitate functionala". Pretextul era straveziu, caci D. I. Popescu stia ca PF II avea o vechime de doar 14 ani in anul 2000.


Contractul cu VA TECH a fost semnat in noiembrie 2001, la un pret cu 20% mai mare decit cel propus initial: 122 de milioane de euro. Plata trebuia sa se faca insa nu cu bani, ci prin contrapartida cu energie electrica. In loc de avansul convenit, de 20%, Hidroelectrica a platit, in decembrie 2001, catre VA TECH 25%, adica 30 de milioane euro. Si nu cu energie, ci cu bani cash.

VA TECH n-a facut nimic la PF II timp de mai multi ani, dar pretul contractului a crescut, inexplicabil, la 200 de milioane de euro. La care s-au adaugat 80 de milioane de euro pentru lucrari mai mici, intre care se numara si retehnologizarea complexului energetic de la Gogosu. Pentru Gogosu nu a fost emisa o hotarare de guvern separata, cum era firesc. De retinut este ca plata intregului contract se va face din credite, astfel incat suma finala, cu tot cu dobanzi, poate ajunge la 600-700 de milioane de euro. Pentru sora geamana a Portilor de Fier II, sarbii au platit 100 de milioane de euro, numai ca ei au facut licitatie - la care a participat fara succes si VA TECH - si au cerut avizul Parlamentului.

Desi isi diminueaza implicarea in aceste afaceri, Nicolae Buzaianu a avut in ultimii ani cateva succese remarcabile in relatia cu Ministerul Economiei si cu entitatile din subordinea acestuia: privatizarea Uzinei de Constructii Mecanice Resita (UCM), obtinerea incredintarii directe a retehnologizarii altor hidrocentrale si termocentrale si in exportul in Grecia de energie ieftina de la Hidroelectrica.

UCM Resita, subcontractant al VA TECH la Portile de Fier, a fost cumparata, in decembrie 2003, de catre INET AG - Elvetia, singura participanta la licitatie. INET AG este administrata de Beat Carpataux, asociat al lui Buzaianu. Firma ATEL, prin care s-a exportat energie ieftina de la Portile de Fier in Grecia, este condusa de Enrique Ferrer, alt asociat al lui Buzaianu. Ferrer a preluat nu de mult administrarea firmelor Energy Holding si Energy Consult - unde Buzaianu fusese asociat si manager -, prin care s-au derulat alte afaceri cu energie electrica facute cu firme de stat.

Banii incasati de Hidroelectrica din acest export, intermediat de ATEL, urmau sa fie folositi pentru retehnologizarea Portilor de Fier, adica ajungeau tot in ograda lui Buzaianu. Acest export a dus in vara anului 2002 la o situatie cu totul paradoxala.

Fiind un an secetos, Hidroelectrica nu avea suficienta energie pentru a onora contractul de export, astfel incat cumpara de la Termoelectrica energie scumpa, cu 45 de dolari megawattul, si o exporta in Grecia cu 27 de dolari. Potrivit surselor noastre, Buzaianu a reusit sa obtina de la Cabinetul Nastase incredintarea directa, in 2003, si altor contracte catre VA TECH Hydro: extinderea si modernizarea CET Bucuresti Vest (de 122 de milioane de euro) si cresterea gradului de siguranta in functionare si modernizare la centralele hidroelectrice Olt-Inferior, respectiv CHE Ipotesti, CHE Draganesti, CHE Frunzaru, CHE Rusanesti, CHE Izbiceni.

Unde s-au dus 72 de milioane de euro? In apararea afacerii Portile de Fier, Dan Ioan Popescu a declarat ca o firma independenta de audit, angajata de Ministerul de Interne, "a demonstrat foarte clar ca tot ceea ce s-a facut este extrem de corect si de necesar". Firma de audit KPMG, care a facut verificari in cazul PF II, a descoperit, intre altele, ca banii dati drept avans de Hidroelectrica au disparut. "Nu am primit nici un raspuns la cererile de confirmare trimise referitoare la avansuri catre furnizori in valoare de 2.884.669 de milioane de lei (aproximativ 72 milioane de euro) platiti catre VA TECH Gmbh Austria si, respectiv, VA TECH Hydro Ldt", scrie in raportul KPMG, ignorat de autoritatile romane. Banii au fost trimisi in contul firmelor respective, dupa cum o demonstreaza o factura de 30 de milioane de euro emisa de VA TECH si aprobata spre plata de Carmen Marin, director in Hidroelectrica.

La o emisiune televizata, chestionat asupra acestei afaceri, Dan Ioan Popescu a recunoscut aproape totul, insa a incercat sa paseze responsabilitatea: "Retehnologizarea de la Portile de Fier a inceput cu cativa ani mai inainte, si vreau sa va spun ca a fost una dintre putinele decizii economice pe care le-a luat dl. Popescu Tariceanu, in acea vreme ministru al Industriilor". Si a adaugat ca a fost nevoit sa lucreze cu aceeasi firma „pentru pastrarea continuitatii" si pentru a face economii. Insa, lucrarea a costat de trei ori mai mult decit pretul initial. Fostul ministru a recunoscut insa ca pretul avansat de VA TECH a fost de circa 90 de milioane de euro, ca suma din contract a fost de peste 120 de milioane de euro si ca pe parcurs costurile au ajuns spre 300 de milioane de euro. Dar nu a explicat in nici un fel toate aceste anomalii.

Sursa: agentia.org