Dosarul "Anopolis" imparte procurorii in tabere

Procurorul Luminita Poenaru, purtatorul de cuvant al Parchetului Curtii de Apel Constanta, a facut, saptamana trecuta, o declaratie de presa cu privire la mersul dosarului "Anopolis". Din cauza unor dispute intre procurorul de caz si cel care a coordonat initial ancheta, dosarul a ajuns sa fie declarat complex si trimis la Bucuresti, la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

In mai 2001, la bordul petrolierului Anopolis a avut loc un accident de munca, in care au pierit zece muncitori care lucrau intr-unul din tancurile navei. Intr-un hei-rup, procurorii au facut arestari. Conducerea santierului naval, un expert naval si alti angajati au stat la puscarie. Concluziile rechizitoriului au fost contestate de expertii apararii si nu numai. In instanta, situatia s-a schimbat. Apararea a venit cu probe si contraexpertize care contrazic cu argumente solide acuzarea. In final, Curtea de Apel a restituit dosarul la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta pentru completarea cercetarilor. Procurorul Cornel Boldeanu a reluat cercetarile. Propunerea acestuia era la inceputul anului de scoatere de sub urmarirea penala fata de Alexandru Stoian, fostul director general al Santierului Naval Constanta, Eugen Tiron, directorul de productie, Alexandru Dima, expert tehnic naval, Mihai Zdru, sef sectie docuri, si Cetin Ibram, seful atelierului reparatii corp nava, acuzati de ucidere din culpa. Din cauza opozitiei din interior, aceasta solutie nu a fost confirmata de fostul prim procuror Marian Alexandru. Orgoliile procurorilor care au inceput cercetarea in acest caz au generat probleme in confirmarea solutiei data de procurorul de caz. In consecinta, procurorul Cornel Boldeanu a gasit o solutie de compromis si a trimis dosarul la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pe motivul ca este foarte complex. Saptamana trecuta, Luminita Poenaru, purtatoarea de cuvant a Parchetului de pe langa Curtea Apel a facut o declaratie de presa prin care a confirmat ca dosarul Anopolis va pleca la Bucuresti la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Trebuie lamurit insa faptul ca Luminita Poenaru este sotia celui care a anchetat la inceput evenimentele ce s-au produs pe nava Anopolis, cand "anchetatorii au promis ca se va face dreptate". Aceste promisiuni erau facute ministrului Ovidiu Musatescu, care a afirmat public, cand organele de cercetare penala nu demarasera ancheta, ca "totul porneste de la un sir inadmisibil de compromisuri facute pe linia protectiei muncii. (...) Aceasta maniera de a conduce a dus, pana la urma, la acest tragic accident". Dupa aceasta declaratie, se stie ce a urmat. Directorii au fost suspendati din functii, aruncati dupa gratii, iar ancheta penala s-a indreptat spre o tinta precisa: sa demonstreze justetea afirmatiilor ministeriale. Declinarea dosarului la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu s-a facut pe motiv de complexitate, asa cum se lasa sa se inteleaga. Actiunea este urmarea fireasca a disputei ce s-a creat intre procurorii care au anchetat initial cazul si procurorul Boldeanu, care l-a analizat pe baza ultimei expertize tehnice complexe si a tuturor probelor aflate la dosar, probe pe care primii anchetatori nu le-au luat in calcul. Expertiza complexa face diferenta Disputa dintre cele doua tabere de procurori se pare ca se bazeaza pe expertize tehnice diferite. Primii procurori care au inceput ancheta au pornit cercetarea de la lucrarea unor experti in securitate miniera, din cadrul INSEMEX Petrosani, de parca nava ar fi transportat carbuni, nu produse petroliere. Apeland la instrumentarul stiintific de care dispun, acestia au pus deflagratia pe seama amestecului gazos inflamabil de sub puntea tancului, in care sursa exploziei ar fi fost arcul electric generat de un scurt circuit produs intre cablurile electrice ale unei ghirlande de becuri, uitand ca pe aceasta punte se practicasera decupari tehnologice cu flacara, care nu au cauzat explozia de mica intensitate. Concluziile lor au fost combatute de expertii Universitatii de Petrol si Gaze, din Ploiesti, de prof. dr. ing. Gheorghe I. Barbatu, inginer tehnolog in petrol, expert tehnic ONU in inginerie chimica. Acestora li se mai adauga si completarile la raport aduse de Radu Zamfirache si Ioan Bodiu, doi dintre cei opt specialisti ai ultimei "expertize complexe", experti in Hidrocarburi si Gaze Explozive, apartinand de INCERP Cercetare din Ploiesti care au pus deflagratia pe seama fenomenului de autoaprindere a unor sulfuri piroforice de pe suprafata interioara a puntii. Practic, expertizele specialistilor in petrol si gaze desfiinteaza premisele de la care a pornit rechizitoriul procurorilor si scot din cauza persoanele acuzate. Rezultatele expertizei cerute prin Decizia de restituire nr. 399/2004 a Curtii de Apel Constanta, au condus la concluzia potrivit careia cauza accidentului a fost "autoaprinderea pirosulfurilor" aflate in tanc, pirosulfuri despre care nicio norma de protectia muncii din domeniul naval nu pomeneste masuri de prevenire. De altfel, se poate observa chiar recomandarea expertilor de a fi cuprinse pe viitor in legislatia de protectia muncii din domeniul naval. Legea nu exista, dar se aplica Aceasta expertiza s-a facut in conformitate cu hotararea expresa a judecatorilor de la Curtea de Apel Constanta, care precizeaza ca expertiza sa se faca in concordanta cu "precizarile efectuate de raportul de expertiza efectuat de catre expertii din cadrul Universitatii de Petrol Gaze din Ploiesti. Este vorba de o expertiza prin care expertii in petrol si gaze din Ploiesti au indicat aceeasi cauza a accidentului, adica «autoaprinderea pirosulfurilor»". Alta fata de cea indicata initial. Expertiza ceruta de procurorii Parchetului in anul 2001 si efectuata de Insemex Petrosani, lucrare pe care judecatorii Curtii de Apel Constanta au inlaturat-o definitiv, pe considerentul ca expertii din Petrosani erau specialisti in explozii din minele de carbuni si ca de fapt cei mai in masura sa se pronunte sunt cei de la Universitatea de Petrol Gaze din Ploiesti si care corespundeau cerintelor Ordonantei nr. 2/21.01.2000. Cel putin din acest motiv, procurorii Parchetului Constanta din 2001 ar fi trebuit sa respecte, in primul rand, legalitatea numirii expertilor. In acest sens, asa cum prevede ordonanta respectiva, acestia trebuiau sa fie specialisti in domeniul petrol si gaze si nu in explozii din minele de carbuni. In concluzie, daca in legislatia din domeniul naval nu sunt prevazute masuri pentru prevenirea "autoaprinderii pirosulfurilor", nici conducerea santierului nu putea preintampina un astfel de accident. Probabil din acelasi motiv, nu a putut fi prevazut nici de autoritatile pe linie de protectia muncii din judet, care, cercetand accidentul din 23 mai 2001, petrecut pe aceeasi nava, dar fara victime, nu au prevazut in procesul verbal al evenimentului nimic pentru prevenirea autoaprinderii pirosulfurilor din tanc. Facem precizarea ca accidentul s-a produs in conditiile in care expertul si comandantul navei, specialistii si persoanele responsabile cu lucrul cu foc in tanc, inainte de inceperea lucrului, au inspectat tancul si au consemnat in scris, pe documente oficiale, ca se poate lucra cu foc. Astfel, s-au emis de catre expert si comandantul grec al navei "Certificat de Gas free si Hot work" (permis de lucru cu foc), Buletin de Analiza a gazelor explozive din tanc dat de catre specialistul santierului, ing. Gabriela Tega, iar toti conducatorii locurilor de munca si ai navei au semnat permise de lucru cu foc. Acest lucru s-a petrecut, nu numai in ziua accidentului, ci in mai multe zile la rand, trei-patru zile de cand incepuse lucrul in acest tanc, existand numeroase aprobari zilnice in scris pe documente oficiale ale SNC, ca se poate lucra cu foc in tancul 4C. In numerele noastre viitoare, vom reveni cu alte aspecte pentru clarificarea tuturor necunoscutelor din aceasta ancheta.

Scris de: {autor}D.E.I.{/autor}