Nonagenarul Dumitru Gorun doreste rejudecarea procesului care i-a distrus viata

Condamnat pe nedrept la 25 de ani de munca silnica

Pe data de 24 martie 1959, Gorun, la acea vreme contabil sef la Restaurantul Fetesti Gara a fost arestat impreuna cu trei colegi de serviciu pentru savarsirea infractiunii de delapidare * Desi probele existente la dosar probau nevinovatia sa, pe data de 15 noiembrie 1960, acesta a fost condamnat la 25 de ani de munca silnica, 10 ani degradare civica plus obligarea in solidar la plata unor despagubiri civile * Vinovati de comiterea infractiunii erau functionarii de la Vinalcool Fetesti, precum si doi dintre colegii lui Gorun, persoane care impreuna pusesera la punct un sistem inedit de frauda * Actele de la dosar au fost falsificate, iar anchetatorul din acest caz, capitan de militie Vasile Ionescu, a fost mituit sa-l incrimineze pe Gorun * La fel s-a intamplat si cu Mihai Tilibasa, presedintele Completului de Judecata Fetesti, a carui "graba" de a-l condamna pe contabil a fost considerata de foarte multe persoane deosebit de suspecta * In incercarea de a scapa cu o pedeapsa mai mica, magazionerul Dumitru Girip a facut declaratii mincinoase, care il incriminau pe Gorun * In cadrul interogatoriilor conduse de capitanul Ionescu, contabilul a fost supus la torturi fizice si psihice, care i-au macinat sanatatea * Pe timpul detentiei, Gorun a solicitat recercetarea cauzei si in urma verificarilor efectuate, Securitatea a descoperit ca Vasile Ionescu primise "spaga" pentru a-l "infunda" pe contabilul sef de la Fetesti * Capitanul de militie a fost condamnat la patru ani de inchisoare corectionala pentru luare de mita * In ciuda acestui fapt care demonstra nevinovatia lui Gorun, Procuratura Raionului Fetesti a refuzat revizuirea, iar contabilul a ramas in inchisoare * La putin timp dupa condamnarea capitanului Ionescu, judecatorul Tilibasa a fost de asemenea condamnat la inchisoare corectionala pentru luare de mita, dar in alte spete * Dumitru Gorun a fost eliberat in 1972, dupa 14 ani de munca silnica, din care mai bine de noua ani au fost efectuati in topitorie, la Penitenciarul Aiud * Ajuns la 90 de ani, dupa zeci de memorii trimise la autoritati, Gorun doreste rejudecarea cauzei si implicit demonstrarea nevinovatiei sale in dosarul fraudei de la Fetesti * Nonagenarul mai solicita ca anii de munca grea efectuati in timpul detentiei sa ii fie recunoscuti ca vechime, ceea ce implicit ar duce la marirea pensiei actuale

De-a lungul timpului, credibilitatea sistemului judiciar romanesc a fost adesea periclitata de sentinte absurde si abuzive, in urma carora persoane nevinovate au fost condamnate la ani grei de inchisoare, pentru fapte pe care nu le-au savarsit. Astfel de exemple exista si in prezent, in asa-zisa democratie, autoritatile dand adesea dovada de superficialitate sau rea-credinta in rezolvarea unor anumite cauze penale. In perioada comunismului, aceste erori judiciare erau insa mult mai frecvente si multi oameni au murit prin puscarii, executand pedepse absurde primite pentru infractiuni de care de fapt nu avusesera nici un habar. In anii `60, asa-zisa justitie isi facuse chiar un obicei din a gasi repede un "vinovat" pentru a raporta la partid rezolvarea cu rapiditate a unui caz penal. Pentru cei implicati in acest "joc" aproape ca nu conta daca persoana condamnata avea vreo legatura reala cu fapta, importanta fiind doar "realizarea planului". Mai mult, o parte dintre cei a caror menire era sa afle adevarul erau corupti si printr-o simpla decizie distrugeau viata unui om. Un astfel de caz este cel al lui Dumitru Gorun, un constantean in varsta de 90 de ani, a carui poveste trista este de-a dreptul incredibila. Nonagenarul a fost in anii `60 victima unei inscenari, in urma careia a fost condamnat la ani grei de munca silnica. Dintr-o data si pentru totdeauna, omul si-a pierdut familia, reputatia si posibilitatea de a duce un trai normal. Acum, aflat la apusul traiului sau de muritor, Dumitru Gorun are o ultima dorinta, aceea de a demonstra ca a fost condamnat la ani grei de inchisoare pentru o fapta pe care nu a savarsit-o.Inceputul cosmaruluiDumitru Gorun s-a nascut pe data de 18 octombrie 1915 in comuna argeseana Ionicesti si timp de aproape patru decenii a muncit din greu pentru a-si face o situatie si pentru a-si ajuta familia. Contabil de meserie, s-a remarcat ca o persoana responsabila si cinstita si pana in fatidicul an 1959 nu a avut niciodata probleme cu legea. Pe data de 12 noiembrie 1957, functionarul argesean a fost numit contabil sef la restaurantul Fetesti - Gara, un post important din cadrul intreprinderii Vinalcool. Omul nu stia la acea vreme ca intre cele doua "puncte" (intreprindere - restaurant) se crease un sistem ilegal de operare prin care se traficau cantitati mari de marfa si se insuseau sume importante de bani. Afaceristi verosi "deghizati" in simpli functionari sau responsabili de local conduceau aceasta retea in care se profita de carentele unei birocratii comuniste incipiente. In momentul in care "afacerea" a devenit publica, Gorun a devenit un ideal Acar Paun. In urma unor sesizari anonime si "dezinteresate", precum si a unor raportari contabile neclare, militia a descins la restaurantul Fetesti - Gara. Insarcinat cu aceasta ancheta a fost capitanul de militie Vasile Ionescu, un ofiter care de la inceput a mers pe ideea inculparii lui Gorun, ignorand dovezile existente. Ulterior, s-a demonstrat ca a fost o inscenare si ca militianul primise bani grei pentru a scoate un vinovat in aceasta cauza. In fapt, era vorba despre "disparitia" unor marfuri si insusirea prin delapidare a unor sume, la acea vreme prejudiciul total ridicandu-se la peste 230.000 lei. Mai mult, pentru ca cei de la Vinalcool Fetesti (Sectorul Vin si Spirt) sa scape de lipsuri mai vechi "prejudiciul" de la restaurant a fost umflat. La data de 24 martie 1959, in urma unor cercetari tipic militienesti, Dumitru Gorun, magazionerul Dumitru Girip si responsabilii Iulica Nicolae si Marin Traian au fost arestati pentru delapidare, infractiune prevazuta la acea vreme de articolul 236, lit. H, Cod Penal. Contabilul a cerut militiei sa i se arate facturile de la dosar pentru a demonstra ca nu se face vinovat de nici o ilegalitate. Capitanul Ionescu i-a spus lui Gorun ca nu ii da actele pentru ca se face vinovat de neglijenta in serviciu (nu delapidare) si ca va primi 10 ani de inchisoare. In timpul audierilor de la Tribunalul Raionului Fetesti a devenit clara implicarea unor functionari de la Vinalcool in aceasta afacere, cei care pentru a scapa "basma curata" i-au mituit atat pe capitanul Ionescu precum si pe presedintele completului de judecata, Mihai Tilibasa. Astfel, la dosar au ajuns niste facturi false, pe care Gorun nu se semnase niciodata, in timp ce actele reale fusesera de mult arse. Un aspect interesant este dat de faptul ca, initial, primul judecator desemnat sa conduca procesul a specificat clar ca documentele sunt false si a solicitat sa fie aduse actele contabile reale. Surprinzator, la putin timp dupa aceasta cerere, acest prim magistrat a fost inlocuit cu judecatorul Mihai Tilibasa, care a "orchestrat" procesul in propria sa maniera. Tilibasa a admis in totalitate toate "probele" existente si a acceptat, mai intai tacit, ideea anchetatorilor, de a-l scoate vinovat pe Gorun. Pana la trimiterea in judecata, acesta fusese terorizat in timpul anchetei de catre capitanul Ionescu, care il supusese unor suplicii fizice si psihice de neimaginat. Torturat zilnic de militieni, barbatul ajunsese sa admita ca participase la o fapta despre care totusi nu stia nimic.O viata distrusaIn timpul audierilor, unul dintre inculpati, magazionerul Dumitru Girip, a facut acuzatii grave la adresa contabilului, probabil pentru a scapa cu mai putini ani de inchisoare. Gorun a pledat nevinovat in fata instantei, dar fara ajutor specializat nu l-a putut convinge pe subiectivul judecator de neimplicarea sa. Pe data de 15 noiembrie 1960, prin sentinta 432, Tribunalul Popular al Raionului Fetesti a decis condamnarea celor patru inculpati (Girip, Nicolae, Marin si Gorun), considerati coautori la savarsirea infractiunii de delapidare. Judecatorul Tilibasa a decis ca Gorun sa execute o pedeapsa de 25 de ani de munca silnica, 10 ani de degradare civica si de asemenea, sa fie obligat solidar cu ceilalti la plata despagubirilor civile in valoare de zeci de mii de lei, suma uriasa pentru acea vreme. Lui Gorun i se imputa contravaloarea unor marfuri si insusirea altora, pana la suma de aproximativ 230.000 de lei, in solidar cu ceilalti trei angajati. Sentinta nedreapta a distrus viata acestui om, chiar daca ulterior, adevarul despre asa-zisa frauda de la Restaurantul Fetesti Gara avea sa iasa la iveala. Zilele trecute, Dumitru Gorun ne-a declarat ca initial fusese condamnat la moarte pentru aceasta fapta, dar ca pedeapsa a fost comutata in munca silnica, pentru ca in aceeasi perioada ginerele primului ministru Chivu Stoica fusese si el condamnat pentru o fapta similara. In urma interogatoriilor interminabile conduse de militianul Ionescu, Gorun a suferit grave depresii psihice. Pe vremea cand era inchis la Penitenciarul Medgidia, medicul inchisorii i-a recomandat ca "tratament" munca grea si timp de patru ani, fostul contabil a lucrat la constructii. In 1964, este transferat la Penitenciarul Aiud, unde detinutii erau trimisi sa munceasca la o uzina din apropiere. Din acel moment si pana in 1972, Gorun a lucrat la topitorie, singuratic si depunand un efort cat alti trei colegi de detentie. In toata aceasta perioada, el si-a sustinut nevinovatia si a facut numeroase memorii, solicitand pedepsirea adevaratilor vinovati. Munca deosebit de grea depusa la Aiud l-a ajutat, conditiile inumane de lucru ajutandu-l sa i se scada din anii de inchisoare. Pentru ca trecuse deja de varsta de 50 de ani, medicii de la combinat se temeau sa ii dea aprobare pentru a lucra langa cuptor. A semnat pe propria raspundere, convins ca nu mai in acel "infern" poate sa isi gaseasca linistea si calmul necesar. "Nebunia" sa, neinteleasa de ceilalti detinuti, l-a dus la realizarea a patru norme pe zi, ceea ce implicit i-a atras aprecierea de catre conducerea penitenciarului. Ramas fara familie si lucrand in continuu in conditii greu de imaginat astazi, Dumitru Gorun a reusit insa sa supravietuiasca si sa spere ca intr-o buna zi i se va face dreptate. In 1972, a solicitat transferul intr-un penitenciar din Dobrogea. Intre timp, reinnodase relatia cu fiica sa din Constanta si dorea sa ii fie un sprijin acesteia. In acel moment, s-a consumat un eveniment deosebit de important, ajutorul venind de la comandantul Penitenciarului Aiud, colonelul Florea Volcescu. Intre acesta si Gorun se nascuse o relatie, sa ii spunem de prietenie (desi conditiile erau unele deosebite) si adesea, detinutul era invitat in curte de ofiter, doar pentru a sta de vorba. Colonelul a refuzat sa il transfere, dar a depus un memoriu la Bucuresti, solicitand eliberarea lui Gorun, pe care l-a caracterizat in termeni laudativi. In 1972, la 66 de ani, Gorun a fost eliberat, lasat sa se intoarca intr-o lume pe care insa nu o mai cunostea aproape deloc. A muncit pana la 76 de ani intrucat nu i se recunosteau anii de vechime de la topitorie. In paralel, continua sa plateasca lunar despagubirile condamnarii sale.Ultima dorintaIn ultimii 15 ani, Dumitru Gorun a facut numeroase eforturi pentru a-si reabilita numele si a demonstra nevinovatia sa, depunand memorii la toate autoritatile statului. Neimplicarea sa in frauda de la Fetesti este dovedita indirect de evenimente care s-au petrecut in timpul detentiei sale. Astfel, dupa ce a facut o plangere impotriva lui Ionescu, pentru modul in care acesta a condus cercetarile, Securitatea a declansat si ea o ancheta. S-a descoperit ca ofiterul a falsificat numeroase probe si a primit mita. Pentru aceasta, capitanul a fost condamnat la patru ani de inchisoare corectionala. In ciuda acestui fapt, lui Gorun i s-a refuzat inexplicabil revizuirea dosarului, desi era clar subiectivismul celui care il incheiase (n.r. Ionescu). Tot in anii detentiei lui Gorun, judecatorul Mihai Tilibasa a fost descoperit ca fiind autorul mai multor abuzuri si infractiuni. Si aici era vorba de mita pentru a infunda unele persoane, dar in alte cauze decat cea cu frauda de la Fetesti. Pentru faptele constatate, Tilibasa a fost condamnat la sase ani de inchisoare corectionala. Ajuns la 90 de ani, Dumitru Gorun este decis sa continue eforturile de a-si reabilita numele. El doreste rejudecarea cauzei, luandu-se in calcul toate dovezile de la dosar. Va fi o misiune extrem de dificila avand in vedere ca aproape toti cei implicati in aceasta eroare judiciara au trecut de mult in nefiinta. Fostul contabil mai doreste sa ii fie recalculata pensia (acum de 3500.000 lei) luandu-se in calcul si cei 14 ani de munca grea (cat. Speciala) efectuati la Medgidia si Aiud, ceea ce implicit ar duce la o marire considerabila a valorii lunare. Gorun isi doreste ca adevarul sa iasa o data pentru totdeauna la iveala si ca macar noi, cei alaturi de care traieste astazi in libertate, sa stim ca a fost victima unei cumplite inscenari.