Oamenii il asteptau pe Basescu

La locul accidentului s-au deplasat joi un numar mare de autoritati. Unii chiar aveau treaba acolo, altii au venit din curiozitate, altii pentru ca da bine sa fii alaturi de oameni in astfel de momente. Zona a fost incercuita in mai multe locuri cu banda ce avertiza ca accesul persoanelor neautorizate este interzis. In tarcul astfel format chiar langa macaraua cazuta s-au inghesuit cu totii si priveau neputinciosi la incercarile scafandrilor si ale echipajelor de descarcerare de scoatere a trupurilor muncitorilor morti. De partea cealalta a barajului stateau colegii celor decedati. Intre ei, intins pe jos statea primul muncitor gasit. Era acoperit cu o foaie de cort, astfel ca i se vedeau numai picioarele. Era un om voinic pe care foaia de cort abia il acoperea. Cei din jurul sau, colegi de munca, camarazi cu care a impartit mancarea la pranz, o tigara sau o votca ieftina la carciumile din apropierea portului vorbesc in soapta si evita sa il priveasca. Sunt oameni cu fetele innegrite de minereu, cu bratele ostenite de munca, cu priviri pierdute spre macaraua cazuta. Barbati si femei ce soptesc ca putea fi oricare dintre ei acolo. Cautari zadarnicePrivesc resemnati cum numai oamenii simpli o pot face la barbatii in costume de care depinde soarta colegilor negasiti inca. Cei mai batrani incearca sa isi aduca aminte daca a mai avut loc un astfel de eveniment in port. Unul dintre ei spune serios: "O sa vina si presedintele. E un accident prea grav. La ce masini are, in doua ore e aici". Discutia e intrerupta de un pompier care cere o targa, pentru ca au reusit scoaterea celei de-a doua victime prinsa sub vagoane. O parte din muncitori dispar repede pentru ca nu pot sa isi vada colegul cu chipul strivit de fiare. O femeie se desprinde din grup si incearca sa il recunoasca. Tine o batista la gura cu care isi sterge din cand in cand lacrimile. "Nu e Nita !", murmura ea. "Si ce daca, tot de al nostru e", o repede un urias cu ochii tulburi. El e dintre norocosii care s-au ales doar cu cateva rani. Mai trece cam un sfert de ceas si scafandrii reusesc sa scoata din apa trupul unui marinar. Urmeaza si cel de al doilea si tensiunea atinge cote maxime pentru ca se pare ca acesta are puls. Imediat, medicii alearga cu aparatele spre cheu dar se dovedeste a fi doar o alarma falsa. Se intorc dezamagiti, iar din interiorul si exteriorul barajului se aude un oftat comun. Nici acesta nu a avut zile. O parte din muncitori pleaca, nemairezistand presiunii. Vin altii cu fete la fel de negre, cu aceleasi priviri pierdute. Isi face aparitia si masina de la morga si incep procedurile de luare a celor decedati. Un politist striga la un muncitor de pe margine sa vina sa-i recunoasca. Acesta tine de mai bine de jumatate de ora o lopata in mana de parca ar vrea sa se apere de moartea ce se simte inca in zona. Speriat, parca trezit dintr-un vis balbaie: "Da, de ce eu? Sunt atatia aici..." Si pleaca grabit de parca si-a amintit ca avea ceva urgent de facut. Incet, incet se retrag toti in tacere lasand urme in minerul ce acopera zona in negru ca un vesnic doliu.