Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
19:21 24 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Stapana maidanezilor

ro

14 Sep, 2004 00:00 1451 Marime text

Abandonata si de Dumnezeu

Vasilica Sandu, cersetoarea infirma de la Poarta 2, s-a nascut cu o grava disfunctie locomotoare * Abandonata de parinti, fata si-a petrecut copilaria in orfelinatul din Negru Voda * A renuntat de mult la speranta ca va putea merge vreodata, iar singura ei dorinta este aceea de a avea un scaun cu rotile * In urma cu sase ani, Vasilica Sandu a fost violata de un barbat care ii promisese o camera in apartamentul lui * Femeia a fost nevoita sa-si abandoneze copilul in maternitate

Se spune ca noi, oamenii, suntem intr-un fel "condamnati" sa trecem prin toate suferintele vietii lumesti pentru a ne ispasi pacatele dintr-o viata anterioara sau pentru a deveni, spiritual, mai buni pentru viata de dincolo. Pentru unii dintre noi, insa, suferintele prin care trebuie sa trecem depasesc orice limita a durerii si, la un moment dat, te intrebi cu ce ai putut sa gresesti ca sa fii astfel condamnat. Treci pe langa asemenea persoane si iutesti pasul, grabit sa scapi de imaginea lor. Nu stii ce este mai dureros: sa le vezi suferinta, sau sa vezi cum isi poarta crucea cu zambetul pe buze? Unul dintre suferinzii orasului, cu imaginea caruia toata suflarea Constantei s-a obisnuit deja, este "infirma" de la Poarta 2 De ani de zile isi face veacul acolo, tarandu-se in genunchi sprijinindu-se pe niste scanduri tinute in maini, pentru a-si mai proteja palmele de bataturile capatate de-a lungul timpului. Singurii prieteni ii sunt maidanezii din zona, care se strang bucurosi in jurul ei de cate ori o vad. De fiecare data cand cineva ii da de pomana, femeia imparte mancarea cu ei. Vasilica Sandu are acum 36 de ani. Cum a ajuns acolo? Daca o intrebi, zambeste amar si cu greu o faci sa se destainuiasca. S-a nascut in Medgidia, intr-o familie saraca. Dupa ce ca erau atat de saraci incat mama nici nu stia ce le va pune pe masa celor doi copii, Dumnezeu le-a mai trimis o pedeapsa. Fiica cea mica, Vasilica, se nascuse cu o grava disfunctie locomotoare. Singura speranta pentru ca fetita sa poata merge vreodata era o interventie chirurgicala. Parintii, insa, s-au ingrozit la auzul sumei pe care aceasta o necesita. Si viitorul copilei a fost pecetluit. Greutatile erau multe, fetita necesita ingrijiri speciale, astfel ca mama a fost nevoita s-o abandoneze, incredintand-o centrului de plasament din Negru Voda. Lipsita de caldura caminului parintesc si de mangaierile mamei, cu o copilarie furata, Vasilica isi petrecea timpul privind copiii de aceeasi varsta care zburdau in jurul ei. Tot timpul altii, pentru ca veneau si plecau, in vreme ce ea era condamnata sa ramana vesnic in grupa mica, singura modalitate de a evita pumnii colegilor mai mari. Pana cand, inevitabil, a atins varsta majoratului si a trebuit sa paraseasca locul in care isi petrecuse, pana atunci, aproape intreaga viata.

Speranta de a-si revedea copilul

Reintoarsa in casa parinteasca, copila a fost intretinuta o vreme de fratele ei. Cum era de asteptat, insa, dupa un timp a ajuns in strada. Ce face aici? Nu cerseste. Cobori din troleibuz, o observi ca te priveste lung, dar totusi nu cere nimic. In fractiunea de secunda in care i-ai prins privirea citesti, insa, atata suferinta in ochii ei, incat nu-ti vine sa pleci. Si ii dai orice, cat de putin, in speranta ca vei putea sa-i alini cat de cat durerea. Daca reusesti sa intri in vorba cu ea, realizezi ca, de fapt, marea ei suferinta nu mai este faptul ca nu poate sa mearga (cu asta s-a obisnuit de mult), ci aceea ca nu-si poate permite sa-si cumpere un scaun cu rotile, pentru ca mainile sa nu-i mai fie pline de rani. Mai toata ziua si-o petrece la Poarta 2, dupa care urca, ea stie cum, in troleibuz si se indreapta spre Tomis Nord. O data cu caderea noptii, ia drumul casei. Locuieste la marginea orasului, impreuna cu mama ei. Dupa tortura unei zile obisnuite, urmeaza cosmarurile noptii. Visele zbuciumate prind, de fiecare data, acelasi si acelasi contur: chipul barbatului care, in urma cu sase ani, a violat-o si al fetitei zamislite atunci. A cazut in cursa din pricina naivitatii. Barbatul avea 67 de ani si ii promisese ca ii va oferi o camera in locuinta lui, unde fata sa-si incropeasca un adapost. Numai ca, odata ajunsi in apartament, a fost batuta si violata, fara sa poata schita nici un gest de aparare. Cele noua luni de sarcina, petrecute in strada, pe acelasi carut, au fost cumplite. Dar, in ciuda handicapului mamei, fetita s-a nascut perfect sanatoasa. Intr-o zi, poate, o va revedea si va putea sa-si ceara iertare. Si poate, intr-o zi, un om cu suflet ii va oferi ajutorul.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii