"Tehnicile" tortionarilor

Gardienii - cu mintea bolnava - din lagarele de munca si penitenciarele de "reeducare" au inventat tot felul de metode de schingiuit "dusmanii poporului" * Pentru un om normal, care ar citi aceste randuri, ar fi de neconceput un astfel de tratament aplicat de oameni semenilor sai * In numarul de astazi vom arata "tehnicile" utilizate de tortionari in locurile de detentie existente pe teritoriul Dobrogei si descrise de Raportul Tismaneanu

In doua editii anterioare, cotidianul ZIUA de Constanta i-a prezentat pe tortionarii care au "activat" in aceasta zona, dar si atrocitatile care aveau loc la construirea Canalului Dunare- Marea Neagra, unul dintre temutele locuri prin care se facea reeducarea "dusmanilor poporului".In documentul prezentat, in sinteza, de presedintele Traian Basescu, in fata Parlamentului, se arata ca "din prelucrarea fiselor avute la dispozitie rezulta ca, dupa indicele de "frecventare", pe primele patru locuri de detentie se afla, in ordine descrescatoare, penitenciarele Jilava 36,1%; Gherla 20,3%; Aiud 16,2%; Poarta Alba 12,7%".Procentele nu reflecta, insa, doar ordinul de marime al locului de detentie, ci si dinamica si specificul lui.Jilava, cu peste o treime din "treceri", era locul de triaj pentru inchisorile din afara si dinauntrul arcului Carpatilor si, totodata, locul de depozit pentru detinutii aflati in anchete sau procese la Bucuresti. Gherla si Aiudul erau inchisori incapatoare, pentru detinuti cu termene de pedeapsa indelungate. Prima era populata mai mult de tarani, muncitori si tineri, a doua de "m.s.v-isti"("munca silnica pe viata") si de detinuti considerati irecuperabili, in ambele avand loc executii.Poarta Alba, impreuna cu Constanta, Midia, Capu Midia, Peninsula, Castelu, "9 Culme", Cernavoda (cu trei puncte de lucru) si Bacul (inchisoare plutitoare) erau puncte de lucru sau de comanda pe traseul Canalului Dunare-Marea Neagra. Impreuna cu Periprava si Salcia, situate in aval, pe Dunare, erau lagarele de munca cele mai dure, cu o mortalitate ridicata datorata conditiilor de munca istovitoare.Mai trebuie spus ca Aiudul si Poarta Alba au avut si in anii `80 detinuti politici.Centrele groazei peste totIn afara de locurile de detentie, potrivit raportului, pe teritoriul Dobrogei mai existau centre de ancheta, de deportare, colonii de munca. Toate faceau parte din sistemul concentrationar romanesc, nelipsind gropile comune, asasinatele, executiile la Poarta Alba, Peninsula, Mihail Kogalniceanu, Capu Midia, Cobadin, Constanta, Culme 5, Dulgheru, iar santiere de munca la Stadion, Simeni si Mamaia. Penitenciare se aflau la Tataia si Constanta, lagare de munca la Saligny, Mustata, Navodari, Ovidiu, Peninsula, Poarta Alba, Midia, Harsova, Kilometrul 3, Kilometrul 4, Kilometrul 8, Luminita, Castelu, Cazino, Cernavoda, Coasta Gales, Canara, Capu Midia, Dorobantu, iar centre de deportare la Mircea Voda, Medgidia, Basarabi.Metode uzuale de torturaUn inventar, desigur incomplet, al metodelor de tortura fizica si psihica aplicate asa-zisilor, "dusmani ai poporului", este greu de facut, dar din lista nu lipseau injuraturile cele mai abjecte, loviturile asa-zis "libere", aplicate cu palma, pumnul sau piciorul, asupra partilor sensibile ale corpului (obraz, gat, abdomen, testicule, coloana vertebrala), bataia la talpi si la palme, cu diferite obiecte (cravasa, baston de cauciuc sau lemn), victima fiind fixata in pozitii incomode. Din "metodele de reeducare" nu au lipsit atarnarea anchetatului cu capul in jos, bataia cu nuiaua sau cu "vana de bou", strivirea unghiilor cu un cleste special, arderea talpilor cu flacara oxiacetilenica sau bataia testiculelor cu un creion greu, pana la lesin. Tortionarii erau destul de "inventivi", schingiuindu-i, fizic si psihic, pe "criminalii poporului" prin prinderea mainilor intre doua mese si bataia la palme, ascultarea tipetelor de groaza sau gemetele unor rude apropiate inregistrate pe benzi de magnetofon, bataia cu ciomagul in cap sau in regiunea renala ori loviturile aplicate cu un sac de nisip sau cu varful ori tocul cizmei peste gura victimei.Intr-un clasament al cruzimilor gardienilor se poate inscrie si asmutirea unui caine-lup asupra anchetatului care era legat de un stalp sau de un belciug, spanzurarea (crucificarea) in niste belciuge fixate pe perete, ancheta cu pisica introdusa sub camasa victimei, bataia cu un cablu peste gambe sau peste plagile deschise. Nu au lipsit nici alte asa zise tehnici, printre care aruncarea victimei pe o cale ferata, incat sa fie simulata sinuciderea, smulgerea unghiilor de la maini si picioare, dar si bataia zilnica a detinutilor condamnati la termene lungi de inchisoare.Pentru a se distra, gardienii ii obligau pe detinuti sa alerge in cerc in jurul lor, izbindu-i continuu cu ciomegele, iar cand oboseau ii determinau sa alerge arzandu-i cu tigara aprinsa, pe scrot sau abdomen. Una dintre "metodele" specifice lagarului de exterminare de la Valea Neagra - Peninsula era cea denumita "broasca", in care detinutii, intorsi de la lucru, erau obligati sa topaie in pozitia "peVine", cu mainile in solduri, fiecare tinand in spate un alt coleg. Tot aici s-a "perfectionat" si bataia reciproca, la comanda, a cate doi detinuti, dar si anchetarea bietilor oameni, obligati sa stea in pozitia "culcat", cu obrazul lipit de noroi, in timp ce li se puneau intrebari.La Valea Neagra s-a mai experimentat si metoda "carcera", aceasta fiind o cutie fara acoperis, in care pedepsitii trebuiau sa stea in picioare, inghesuiti cate doi, o noapte intreaga.Interogatoriile se faceau cu proiectoare puternice indreptate spre ochii victimei, de cele mai multe ori fara intrerupere, zile si nopti intregi, completate cu socuri electrice sau cu regim alimentar avand sare in exces si fara sa se dea apa de baut celui torturat."Camera de chibzuinta" era o alta inventie a gardienilor cu mintea bolnava, in care pe parcursul anchetei detinutul era trimissa stea in picioare, ore si zile intregi, intr-o spatiu izolat cu mainile legate la spate in catuse cu "autostrangere", unde acesta putea sa stea singur saptamani, luni sau ani intregi.In cazul in care surghiunitul era considerat "recalcitrant", el era legat de pat in pozitii incomode, pentru perioade lungi de timp, cuprinse intre una si sase luni, cu interdictia de a fi scosi la WC zile intregi. O trecere in revista a acestor practici ar fi mult prea lunga, dar si cutremuratoare in acelasi timp. Noi am facut acest demers doar pentru a aminti la ce chinuri de neimaginat au fost supusi cei intemnitati pentru ca erau considerati "dusmani ai poporului" si trebuiau "reeducati" in lagarele de detentie de pe teritoriul Dobrogei.