Dacia marocană pune sub presiune uzina din Mioveni

Într-un interviu acordat revistei Capital, şeful afacerilor grupului Renault din România, Jerome Olive, a declarat că teama românilor legată de relocarea producţiei Dacia din România în Maroc este total nejustificată şi că singura problemă care trebuie urmărită cu atenţie în continuare este asigurarea competitivităţii uzinei de la Mioveni atât în raport cu alte companii, cât şi cu celelalte uzine Renault. Fără a nega faptul că o majorare a capacităţii uzinei româneşti a fost luată în calcul, oficialul francez a explicat că, după analizele preliminare, această posibilitate a fost exclusă.

„Când vorbim de Mioveni, adesea discuţia se concentrează doar asupra uzinei de vehicule. Dar Dacia nu înseamnă doar o uzină de asamblare a vehiculelor, ci şi un ansamblu de activităţi de fabricaţie (şi aici nu includ ingineria), cu trei tipuri de activităţi: o uzină vehicule, o uzină mecanică ce tinde să devină cea mai importantă din cadrul grupului Renault, dar şi un centru logistic foarte puternic. Dacă luăm ansamblul de care tocmai v-am vorbit, el reprezintă peste 13.000 de persoane. Nu sunt multe entităţi de talia asta în Europa. A dubla capacitatea uzinei înseamna şi a-i creşte exponenţial complexitatea. Eu vin de la o uzină (n.red - Douai) unde sunt două linii de producţie. Este excesiv de complicat, inclusiv pentru management. Suntem convinşi că o uzină care asamblează 300.000 - 350.000 de unităţi poate fi considerată optimă", a declarat Olive, concluzionând că „ideea de a dubla capacitatea de la Mioveni pentru a ajunge la 700.000 de maşini a fost exclusă în final".

Şi, cum guvernul marocan îi solicitase lui Carlos Ghosn, şeful suprem al grupului Renault, am­plasarea unei uzine în Maroc, pasul următor a fost logic. „Ni s-a părut important ca, pentru o gamă de vehicule destinată Europei, dar şi pieţelor din afara ei, să ne punem problema ca, dacă avem nevoie să creştem capacitatea, să facem mai degrabă un sistem industrial complementar decât să producem totul în acelaşi loc şi să avem apoi probleme logistice din ce în ce mai mari".

Competitivitatea pe primul plan

În privinţa implicaţiilor construirii noii uzine Dacia asupra fabricii din România, Jerome Olive se declară convins că totul se rezumă la competitivitate, asta însemnând atât costuri de fabricaţie, cât şi calitatea produsului, competenţele disponibile zonal şi flexibilitatea dispozitivului industrial. „Inevitabil, odată cu apariţia fabricii din Tanger, vom avea în acelaşi timp o uzină-soră şi una cu care ne vom afla în concurenţă. Nu putem băga capul în nisip, spunând că Tanger există, dar nu ne afectează. Trebuie să privim lucrurile cu realism şi să ne spunem că în România avem tot ce ne trebuie pentru a rămâne în faţă". Mai ales că în România există tot lanţul de cercetare, testare şi producţie necesar unui grup auto, dar şi o importantă reţea de furnizori. „În Tanger, acestea nu există. Faptul ne permite ca aici să avem bucle foarte scurte de optimizare, de reactivitate, care se regăsesc în foarte puţine ţări în care Renault e prezent. Asta ne creează un avantaj competitiv", a declarat Olive.

Viitor asigurat

„Viziunea pe care o avem noi este că uzina din România va continua să producă ani buni mult peste 300.000 de unităţi. Vă asigur că şi în viitor avem planuri majore de investiţii aici. Românii trebuie să ştie că Renault are o strategie clară pentru România. Am inaugurat anul trecut centrul de la Titu, care este o verigă esenţială între inginerie şi producţie şi care ne face capabili nu numai să concepem, ci şi să testăm aici toate viitoarele vehicule din gama Logan, precum şi componentele acestora. Nu creezi o astfel de verigă, care lipsea, pentru ca apoi să închizi următoarea verigă din lanţ. Nu ar avea niciun sens să renunţăm la toate acestea", spune Olive.

Sursa: Capital.ro