Cine s-a împrumutat în franci în 2006 pentru a-şi cumpăra casă a ieşit mai ieftin

Cine a ales să se împrumute în franci elveţieni pentru a-şi cumpăra o casă în anii 2006-2007, a plătit mai puţin în lei decât dacă ar fi luat un credit în euro datorită dobânzilor mai mici, deşi cursul francului faţă de leu a urcat mai repede decât cel al euro.

Luând în calcul variantele pentru un credit de 60.000 de euro (care ar fi însemnat 95.500 de franci elveţieni la cursul de la sfârşitul anului 2006), pe 30 de ani, chiar cu condiţii similare de dobândă, balanţa înclină în favoarea francului.

Astfel, la o dobândă nominală egală în primul an de 5,5% pe an, iar ulterior calculată în funcţie de indicatorii de referinţă de pe pieţele financiare - Libor pentru franc la şase luni şi respectiv Euribor la şase luni pentru euro - plus o marjă egală de 4,5 puncte procentuale, ratele la un credit în franci ar fi totalizat 98.700 de lei până în prezent (transformarea a fost făcută la cursul BNR din ultima zi a fiecărei luni). La creditul în euro totalul ratelor sare uşor de echivalentul a 100.000 de lei.

"În cele mai multe situaţii costul total al unui credit în franci elveţieni luat în 2006- 2007 este încă mai mic decât costul total al unui credit echivalent luat în euro", spune Anca Bidian, CEO al Kiwi Finance, cel mai mare broker local de credite.

Aprecierea francului elveţian din ultimul an a dat mari dureri de cap celor care au ales această variantă de împrumut. În cele mai multe cazuri varianta creditului în franci elveţieni a fost aleasă de cei care doreau să achiziţioneze un imobil şi urmăreau să împrumute o sumă cât mai mare. Dobânzile nominale mici i-au ajutat atunci, însă cei care s-au îndatorat puternic (băncile acceptau ca rata să reprezinte până la 70% din salariu) sunt acum sufocaţi.

Din 2008 şi până în prezent leul a pierdut peste 40% în faţa francului, care a atins în decembrie maxime istorice, la 3,4 lei pentru un franc. Acum cursul a coborât în apropierea nivelului de 3,2 lei/franc.

Graficul arată că în ultimii doi ani, ratele la un credit în franci au fost mai mari, exprimate în lei, decât la un credit în euro. Creditul în franci a adus economii doar în 2007 şi 2008, care au compensat însă până acum ratele mai mari plătite începând din 2009. Diferenţa de rată între cele două variante a fost relativ mică până în toamna trecută, când a apărut o decuplare.

Acesta este "momentul adevărului" pentru cei care au mizat pe franc. Întrebarea este dacă rămân pe franc, asumându-şi riscul să sufere în continuare din cauza cursului, sau trec pe un credit în euro.

"Dacă vorbim în acest moment de refinanţarea unui credit în franci elveţieni cu unul în euro, clienţii pot găsi soluţii în piaţă de optimizare a ratei, cu condiţia să îşi asume creşterea soldului din cauza diferenţei de curs valutar euro-franc elveţian", subliniază Bidian.

Presupunând că la creditul în franci s-ar fi rambursat în acest răstimp 15.500 de franci, soldul rămas ar fi de 80.000 de franci. La cursul actual, aceasta înseamnă însă peste 61.000 de euro, adică mai mult decât suma împrumutată iniţial în echivalent euro. Aceasta deoarece cursul francului faţă de euro s-a întărit de la 1,6 franci/euro la sfârşitul lui 2006 la mai puţin de 1,3 franci/euro în prezent. Media istorică a cursului este de 1,5 franci pentru un euro.

Calculele sunt însă complicate. În acest moment francul se află aproape de maximele istorice, iar mişcarea normală ar fi de depreciere.

Dobânda la euro va creşte, francul se va deprecia. Dar suficient de repede?

"Credem că poate începe corecţia pentru cursul euro/franc, iar nivelul de 1,35 franci pentru un euro este ţinta noastră pentru următoarele 12 luni", comentează analiştii ING Bank de la Londra. Ei au anticipat corect în urmă cu un an că francul se va întări până la un nivel de 1,25 franci/euro. Totuşi, chiar şi în acest scenariu, francul rămâne considerabil mai puternic faţă de nivelurile la care se afla în 2006 şi chiar la începutul lui 2009, de 1,48 franci/euro.

Motivul indicat de analiştii ING pentru prognoza lor este perspectiva reapariţiei unui diferenţial de dobândă consistent între francul elveţian şi euro.

În Elveţia inflaţia rămâne invizibilă, la 0,3%, ceea ce înseamnă că nu există motive nici pentru creşterea dobânzilor, iar indicatorul Libor pentru franc la trei luni este stabil la 0,17% pe an din august anul trecut.

"Banca Centrală a Elveţiei vede inflaţia accelerând spre 2% în următorii doi ani, ceea ce înseamnă că şi indicatorul Libor la trei luni va urca la un moment dat. Nu ne aşteptăm însă ca aceasta să se întâmple înainte de sfârşitul anului", spun analiştii ING.

Situaţia este însă diferită în zona euro, unde inflaţia a urcat deja la 2,4%, peste nivelul agreat de Banca Centrală Europeană (BCE), de 2%. În aceste condiţii, analiştii se aşteaptă ca BCE să majoreze dobânda de la minimul istoric de 1%, iar aceste temeri au împins deja indicatorul Euribor la trei luni la 1,17% pe an, nivel aproape dublu faţă de cel la care se afla în vara anului trecut. Majoritatea analiştilor mizează acum că BCE va opera trei majorări ale dobânzii-cheie la euro anul acesta, ducând-o la 1,75% pe an. Aceasta înseamnă că şi indicatorul Euribor la trei luni se va apropia de pragul de 2% pe an.

În cazul creditului luat în considerare, de 60.000 de euro (95.500 de franci), presupunând că Libor pentru franc se va menţine la 0,2% anul acesta, iar Euribor ar urca la 1,5%, cursul de schimb ar trebui să treacă de 1,37 franci/euro pentru ca varianta finanţării în monedă elveţiană să aducă din nou economii de costuri. La o valoare a indicatorului Euribor de 2% pe an, pragul de curs coboară la 1,3 franci/euro.

Sursa: ZF.ro