Explozie de rău-platnici Restanțele către bănci au crescut de șase ori

Dacă începeți să primiți scrisori și telefoane de la bancă, grăbiți-vă să vă plătiți sau să vă negociați ratele. În caz contrar, executarea silită vă așteaptă după colț.

La un nivel al debitelor restante de șase ori mai ridicat în februarie 2011 față de februarie 2008, românii au în față un an decisiv: ori mult doritul reviriment economic îi ajută să-și plătească debitele, ori intră în executare silită.

Peste un milion de împrumuturi restante în care titulari sunt persoane fizice erau înregistrate, în februarie, la Biroul de Credit. Acestora li se adaugă alte câteva zeci de mii de debite neachitate la timp în cazul persoanelor juridice, plus aproape 40.000 de restanțe raportate de IFN-uri.

Cât despre numărul rău-platnicilor la utilități ori telecomunicații, probabil că acesta este mult mai mare. Ce-i drept, sumele aflate în joc în astfel de cazuri sunt în general mici, și firmele au la îndemână o metodă de a-i forța pe restanțieri să achite: opresc furnizarea serviciului. Doar că și aceasta dă roade doar în unele cazuri.

Nu e, așadar, nicio mirare că „piaţa de recuperare de creanțe cunoaște în anul 2011 cea mai amplă dezvoltare din existenţa ei", după cum spun cei de la Recupit & Asociații. Aceștia arată că, începând din 2008, companiile din domeniu au marşat pe o dezvoltare extensivă, întărindu-şi agresiv prezenţa în teritoriu şi cheltuind sume importante pentru acapararea unei cote cât mai mari dintr-unsector promiţător. Recupit, de exemplu, și-a triplat activitatea în ultimii trei ani, acoperind acum toate județele și plănuind să se extindă și în afara României.

Și specialiștii în managementul creanțelor de la EOS KSI afirmă că numărul de solicitări privind colectarea de debite a crescut în 2010. Pentru 2011, ei se așteaptă la o stabilizare a cererii, cu o singură condiție: mediul economic să nu se deterioreze în continuare.

Pentru divizia de colectare a debitelor de la persoane fizice a Coface, 2010 a adus o creștere cu 35% a activității din punctul de vedere al volumului. „Asta s-a concretizat prin primirea în portofoliu a 400.000 de cazuri de colectare creanțe de la persoane fizice", arată Alexandra Rusen, coordonator Departament Colectare Creanțe B2C Coface România.

„Ca și în anii anteriori, sectorul bancar a fost cel care a externalizat cel mai mare volum de creanțe, având o pondere în totalul portofoliului Coface de 45%. Se remarcă, însă, o evoluție ascendentă a sectorului telecom, care și-a crescut puternic ponderea în număr de debite, până la 42%", arată aceasta. Ca noutate în 2010, comparativ cu 2009, Coface menționează clienții din domeniul utilităților și societățile de leasing care și-au exprimat dorința de externalizare a creanțelor restante.

Schimbări de tactică

Majorarea fără precedent a numărului datornicilor i-a obligat atât pe creditori, cât și pe recuperatori să-și schimbe strategiile. „În loc să ne trimită cazuri unde toată suma era declarată scadentă anticipat, clienții noștri au început să ne remită dosarele mai devreme, când doar una sau două rate erau neachitate la timp. Acest lucru i-a ajutat atât pe debitori, cât și pe creditori, căci am reușit să rezolvăm problemele înainte ca datoria să fie foarte mare", explică Elena Chiperi, Marketing & PR Specialist la EOS KSI.

Alții s-au trezit că lucruri aparent simple erau, în realitate, extrem de complicate. „O situație apărută în ultima perioadă este aceea în care debitorul dintr-un dosar are nevoie, la rândul său, de asistență specializată, în vederea colectării sumelor lui restante din piață, pentru a putea să-și plătească datoria către creditorul inițial", arată reprezentanții Recupit & Asociații.

Modificări ale tacticii de recuperare a datoriilor cu scadența depășită au fost nevoite să adopte și băncile. În primul rând, multe dintre acestea și-au mărit numărul de angajați din propriile departamente de recuperare - Raiffeisen Bank are cu 30% mai mulți specialiști în debite restante, CEC Bank a relocat temporar personal din alte departamente, metodă folosită și de ING, în funcție de necesități. Dacă majoritatea instituțiilor financiare combină experții proprii cu serviciile firmelor din domeniu, există unele, precum Banca Comercială Carpatica (BCC), care mizează exclusiv pe personalul intern în astfel de situații.

În general, sistemul intern bancar de supraveghere și recuperare a creanțelor funcționează cam peste tot la fel: debitele sunt monitorizate și, în funcție de durata întârzierii și de comportamentul de plată al clienților în ultimele luni, se stabilește cea mai bună strategie.

Telefoanele și scrisorile, cele mai eficiente

„Pentru întârzierile de una până la patru luni, este utilizată atât colectarea prin intermediul echipei interne, cât și cea prin intermediul firmelor specializate. Pentru întârzierile mai mari, de peste șase luni, se utilizează, în funcție de profilul clienților, în special agențiile de colectare externe și vizite pe teren ale echipelor interne. În acest interval, pentru clienții care au probleme financiare majore, pot fi discutate și posibilități de restructurare a restanțelor, conform unui grafic agreat de comun acord", explică Mihai Rauță, director executiv Aria Consumer Risc în cadrul Raiffeisen Bank.

„În special, se pune accent pe recuperarea pe cale amiabilă a creanțelor - notificări, somații, telefoane, vizite la clienți", arată Mirela Iovu, vicepreședinte al CEC Bank. „În contextul actual, în care din ce în ce mai mulți clienți s-au confruntat cu dificultăți în rambursarea ratelor, ne-am asumat și rolul de «consultant». Astfel, pe lângă modalitățile clasice (rescadențare, reeșalonare, refinanțare), banca a dezvoltat un set de soluții de restructurare care se pot adapta fiecărui client aflat în dificultate", adaugă aceasta. Se pare că SMS-urile, telefoanele, somațiile (trimise debitorului, codebitorului și giranților), vizitele la domiciliu sau la locul de muncă dau roade. În cazul celor două bănci menționate mai sus, aproximativ 80-90% din creanțe sunt recuperate prin astfel de metode „pașnice".

Cine nu scapă de executare

Însă când vorba bună nu dă rezultate, creditorii pot fi și nemiloși. „Premergător executării silite, majoritatea sumelor recuperate se realizează prin negociere şi discuţii deschise cu clienţii. După demararea procedurilor judiciare, cele mai multe sume se recuperează din vânzarea garanţiilor aflate în proprietatea debitorului sau garanţilor ori din popriri", arată Anca Ghigulescu, specialist Relații Publice al BCC.

„Totuși, nici în această fază nu este exclusă înţelegerea amiabilă, sub formă de convenţie de plată", explică aceasta. „În principiu, recurgem la procedura de executare silită pentru cazurile cu restanțe de peste 180 zile. Poate fi întreprinsă, însă, și mai devreme, adică după 90 de zile, în situațiile în care clienții refuză orice discuție și aranjament amiabil cu banca", spune Mihai Rauță, de la Raif­feisen. El arată că aproximativ 20-30% din clienții care înregistrează între 90 și 180 de zile de restanță agreează să efectueze plăți. „Buna credință a clientului este esențială. Recuperarea nu este limitată din punctul de vedere al soluțiilor ori metodelor, este limitată doar de posibilitatea de contact a clientului.

Dacă acesta este găsit și ne confirmă că își dorește să achite, vom găsi și soluțiile", adaugă reprezentantul băncii austriece.

În situațiile aparent fără ieșire, respectiv creditele care au șanse foarte mici să fie recuperate, sunt vândute (pentru o fracțiune din valoarea lor, care oscilează în general între 10% și 30%, în funcție de complexitatea cazului) firmelor de colectare de creanțe. Dacă Raiffeisen admite că a îndepărtat astfel o parte din restanțe, ING, CEC Bank și BCC susțin că nu au apelat încă la astfel de metode. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că nu se gândesc la astfel de proceduri. „În 2011, analizăm posibilitatea vânzării unor portofolii de credite neperformante, pentru care s-au epuizat procedurile legale de recuperare, către entități interesate, pe modelul utilizat deja de alte bănci", spune Mirela Iovu, de la CEC Bank.

Se înmulțesc procesele

Și mai bine ancorate în realitate par a fi datele ce indică o creștere a numărului de litigii dintre bănci și clienții acestora. Unii cred că această evoluție a fost cauzată de atitudinea intransigentă a creditorilor. „Zamfirescu Racoți Predoiu, casă de avocatură ce are în portofoliu foarte multe societăți bancare, nu are în acest moment percepția că ar exista o ofensivă a băncilor împotriva creditorilor rău-platnici", spune avocatul Stan Tîrnoveanu.

El crede că, mai degrabă, băncile sunt forțate să apeleze la astfel de proceduri de către debitorii care nu își plătesc datoriile. Reprezentantul ZRP spune că cei care au dificultăți în a-și plăti debitele nu ar trebui să aștepte să ajungă în instanță sau, mai rău, la executarea silită, ci să demareze la timp restructurarea întregii creanțe.

„Astfel, presiunea pe termen scurt asupra fluxului de numerar nu mai e o problemă când vine vorba de plățile la scadență", explică acesta. Dar poate că, în ciuda creșterii fără precedent a restanțelor, 2011 nu va aduce și o explozie a numărului de executări ori de procese cauzate de datorii. Sunt destule voci care susțin că mai degrabă vom asista la o înmulțire a situațiilor în care negocierile dintre creditori și debitori dau roade.

„Procesul de recuperare depinde de situația economică generală, care determină, în bună măsură, situația economică a fiecărui client în parte. În acest sens, suntem de părere că activitatea de recuperare a creanțelor «a văzut» ce era mai rău", crede Nela Grigore, Retail Banking Operations Director în cadrul ING România. Ea spune că va urma o perioadă în care sumele recuperate vor crește, mai ales după jumătatea anului. Dacă amiabil sau prin executări, asta vom vedea la timpul potrivit.

Sursa: Capital.ro