Mediul de afaceri imobiliare - domeniul incoerentei

#Ansamblul pietei imobiliare nationale este inca tulburat de o seama de elemente ce definesc "mediul de afaceri" * Fiscalitatea incoerenta, birocratia despotica si regimul de proprietate absolut nesigur mentin haosul pe piata imobiliara din Romania

Ansamblul pietei imobiliare nationale este inca tulburat de o seama de elemente ce definesc "mediul de afaceri". Acesta nu este compatibil cu o dezvoltare sociala armonioasa, iar din punct de vedere economic constituie o piedica incredibil de staruitor conservata. "Incompatibilitatea" trebuie explicata. Potrivit dr. Artur Silvestri, profesor in gestiune imobiliara si expertiza de patrimoniu, ea nu se refera strict la operatiunea "de integrare" ce se invoca obsesiv, caci aceasta ar trebui sa fie doar un mijloc si nu un scop formal, cum pare-se ca este, ci in valorificarea potrivita a ceea ce este "potential", valoare certa si sursa de bunastare sociala astfel incat acestea sa se traduca in realitate si nu in raportul birocratic. "Din nefericire, la noi se conserva o viziune gresita, de adaos incoerent si de privire partiala cand, de fapt, ar fi trebuit sa se examineze ipoteze, oricat de neconvenabile, si sa se adopte, demult, strategii cu termen lung. Intregul este inca deficitar nu in legislatie formala, ci in functionarea acesteia in realitate si nu pe hartie. Noi ne laudam cu sisteme "europene" de inregistrarea proprietatii dar, in aceasta materie, nu avem cadastru sistematic ci doar provizoriu si, in acest domeniu, o birocratie despotica si sfidatoare si servicii scumpe, inutile si, adeseori, inexacte", declara Silvestri. De aici, dar si din corectia succesiva si nepotrivita de "legi ale proprietatii imobiliare" decurge un regim de proprietate absolut nesigur, unde inca multa vreme "suprapunerea de proprietari" va mai exista, conducand la interminabile actiuni judecatoresti.In acelasi timp, continua improprietaririle intreprinse fie prin decizie administrativa, unde, evident, "ingaduinta fanariota" este suverana, atunci cand nu ia forme moderne alambicate, precum ar fi nesfarsitul fenomen de privatizare (acolo unde era si nu era motiv), de fapt "cel mai lung sir de afacere imobiliara tacuta" din istoria Romaniei. Silvestri apreciaza ca fiscalitatea incoerenta, preponderenta platilor ipotecare, in dauna "banului real", atomizarea administrativa sub cuvantul autonomiei locale si impiedicarea de la strategii de ansamblu ori macar la intindere regionala duc la imaginea necontestabila a unei realitati care, in realitatea imediata, se situeaza la distante astronomice fata de descrierea ei pe hartie, facuta ca un raport din birou. "Doctrina insasi, ce cuprinde dezvoltare in folosul unei singure clase sociale ("clasa celor cu bani") este tot ce poate fi mai eronat intr-o tara unde perspectiva sud americanizarii pare ca nu se mai poate inlatura", concluzioneaza Artur Silvestri.