#ConstanțaEsteBine 16.04.2023. Duminica Paștelui. Hristos a înviat!

Soarele a revenit sus pe cer, chiar dacă norii se mișcă de colo colo, răcorind cu dușurile lor bucăți din pământ. Primăvara își intră în drepturi. Arborii și grădinile sunt pline de flori, iar frunzele încep și ele să crească, ușurel.

Exact ca la oameni, plantele au ritmul lor de creștere și evoluția, în ciclurile anotimpurilor. Florile sunt primele care apar și se deschid, în prezența soarelui. Frunzele urmează, cresc mai încet, dar la un moment dat, ele vor predomina în copac.
Când există o învățătură nouă sau un moment de creștere (simbolizat prin căldura și lumina soarelui), femeile sunt primele care se deschid la noua direcție. Chiar dacă experiența și cunoașterea nouă le duce la conflicte, ele nu se pot stăpâni.
Înfloresc și se deschid complet dacă simt căldura vieții.

Frunzele (adică bărbații) urmează încetul cu încetul. Frunzele sunt sediul plantelor în care se produce fotosinteza, transformarea luminii (fotonilor) și a sevei din pământ (mineralelor și elementelor) în substanțe vii. Bărbații sunt muncitorii care materializează o nouă învățătură sau nouă direcție, primită de către femei.
Ritmul este diferit, dar direcția aceeași. Evoluție, creștere, îndesirea coroanei arborelui și mai ales, crearea de fructe.

De câte ori suntem atrași de flori, pentru mâncare și de câte ori ne ducem la frunze, pentru hrănire?

Admirăm florile, ne înconjurăm de frumusețea lor (uneori ne îmbată și ne amețesc cu aromele intense), dar nu prea ne vine să le mâncăm, să devină ”corpul” nostru. În schimb frunzele, ne atrag magnetic. Cel puțin acum, în primăvară. Ștevia, leurda, măcrișul, spanacul, urzicile, ceapa verde, toate tipurile de salată verde, orice are gustul amărui acrișor tipic pentru frunzele comestibile, devine un magnet pentru corpul ce necesită curățenie interioară.


Paștele și Sărbătorile pascale sunt metafore pentru creșterea interioară.
Răstignirea pe cruce este doar moartea Ego-ului, a Sine-lui pământean, atașat de trup, de pântec, de pofte și de siguranță. Îl crucificăm pentru a ne aminti că suntem mult mai mult decât Ego, Importanță de Sine și Măști sociale.
Stând în liniștea și frumusețea zilei de astăzi, să constatăm cum la Înviere, se trezește Sinele Divin. El ”învie”, atunci când conștientizăm că suntem mai mult decât pântece și corp fizic. Florile primăverii readuc viață în energia ființelor umane.

Să folosim ritualurile religioase pentru a continua creșterea interioară și evoluția. Zilele acestea putem cu ușurință să trecem de la mecanismele de supraviețuire (mâncare, adăpost, serviciu, bani) la mecanismele de manifestare ca adulți (prezență, atenție, simplitate, bunătate și compasiune). Suntem înconjurați de toate metaforele potrivite.

Florile Sufletului (partea feminină) se deschid larg către Soare (căldura sensului vieții)
Frunzele muncitoare (partea masculină) ale acțiunilor conștiente (combinația luminii cu mineralele pământului, a Luminii cu Umbrei) produc nutriția ce ne menține în viață. Femei, bărbați, oameni, toți suntem o parte din ciclul vieții și ne reamintim asta la Înviere.
Divinul interior (Hristul din interior, Lumina Divină) învie când conștientizăm că Ego-ul (Importanța de sine) a rămas pe cruce (în suferință), dar dincolo de el este Viața. Lumina. Prezența. Adevăratul Eu sunt. Ciocnim ouă să distrugem vechiul și să eliberăm semințele noului. Gustăm sângele viței de vie, să ne amintească de locul nostru in cercul vieții.


Astăzi apreciem și suntem recunoscători pentru lumină, viață, Natură, Joc și înțelegere. Și în liniște interioară, ne bucurăm de tot ce este, așa cum este.

Cu iubire, tuturor


Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda