#ConstantaEsteBine 19 ianuarie 2025. O duminică de odihnă și recalibrare

19 ianuarie 2025
O duminică de odihnă si recalibrare.

Ne adunăm forțele, răspândite în toate direcțiile și toate colțurile vieții noastre, și facem o mică recapitulare a tot ceea ce este în prezent, în viața noastră.

Programul zilei de astăzi poate fi foarte practic, să reușim să ”acoperim” multe, sau poate fi extrem de lejer, și să găsim timp de stat și contemplare.
Decizia ne aparține.

Mi-am schimbat de câteva zile computerul. Aveam nevoie de ceva mai performant, rapid și cu spațiu interior mai mare.
Transferul informațiilor de la un computer la altul a fost rapid, cineva mai bun ca mine m-a ajutat să-l fac. Apoi am rămas singură să mă descurc cu el.

Pe măsură ce folosesc aplicațiile, multe într-un format nou, mă ciocnesc de diferite probleme: măsuri duble de securitate, care îmi solicită parole sau numere pe care nu știu unde să le găsesc, dificultatea sau imposibilitatea de a deschide aplicații pe care le folosesc în mod curent, în activitatea profesională, funcționarea aiurea a altor aplicații (am avut o surpriză uriașă cu camera din Zoom care merge de capul ei și face prim plan cum vrea ea, oriunde mă duc, aproape sau departe de computer).
De fiecare dată când schimb un instrument important, computerul, telefonul, mașina, urmează săptămâni întregi de dificultăți, neplăceri, stângăcii și provocări, exact când am nevoie – în consultații, la evenimente, la întâlniri importante.
Pentru că știu că urmează să se întâmple asta (a fost așa la fiecare schimbare) amân momentul acestei schimbări și trag de timp luni sau ani buni.


Înțeleg exact ce simte orice persoană care dorește să schimbe ceva din viață, pentru că observă că nu se mai simte confortabil (cu relația, obiceiul, instrumentul, serviciul sau locuința) dar nu prea dorește să treacă prin dificilul proces al schimbării, ce înseamnă neplăceri zilnice, până stăpânește noile reguli ale jocului.
Persoanele care au trecut și trec prin răceli și și eliminări de toate felurile, respiratorii, digestive sau pe piele, mă întreabă la câteva zile: cât mai durează?

Singurul răspuns pe care îl am și pentru ele și pentru mine este: durează cât durează.
Corpul știe cât are nevoie pentru a se ajusta la o nouă stare interioară.
Să știți că asta nu înseamnă că mă culc liniștită noaptea, pun capul pe pernă și am credința că procesul va continua, așa cum o face de fiecare dată.

Mintea mea creează gânduri, îngrijorări și scenarii.

Vine mereu cu binecunoscuta frază: ”ce ți-a trebuit să schimbi?”
Singura diferență în prezent, față de în trecut, este că o las să vorbească, îi aud argumentele și grijile, realizez că are intenții bune și dorește să mă protejeze de ceea ce este neplăcut în viață.

Dar adultul din mine știe că exact neplăcutul din viață este cel care produce creșterea.
Învăț abilități noi, modalități noi de soluționare, descopăr noi moduri de a mă poziționa față de ceea ce se întâmplă și cel mai mult, descopăr răbdarea.

Caut oamenii potriviți care mă pot susține, aștept până sunt ei disponibili, să mă conectez cu cine trebuie, învăț să trăiesc într-un disconfort temporar, fără să-l las să-mi copleșească viața. Îmi văd de rutina și programul zilei și observ continuu ce se întâmplă, așa cum se întâmplă. Cu tot cu judecata minții, dar și cu abilitatea corpului de a-și continua rutina sănătoasă zilnică.
În Newsletter-ul de astăzi mediccuexperienta.substack.com am o mare provocare pentru voi – un concept numit MÎLCC, de la a tăcea mâlc, sau ”taci și faci”.
Astăzi este despre acțiune.

Și odihna tot o acțiune este. O decizie de a asculta vocea interioară a corpului.
Provocarea pentru noi toți este să învățăm să ne odihnim când multe din jurul nostru nu sunt în ordinea în care ne-am dori să fie.
Dacă altceva nu avem de făcut decât să avem răbdare, atunci măcar să odihnim corpul fizic și să relaxăm sistemele lui interioare.
O zi de duminică cât mai ușoară și bună pentru noi toți,

Cu iubire,


Sursă: SorinaSoescu/Facebook.com