#ConstanțaEsteBine 21 ianuarie 2025 Luna în scădere își continuă drumul către luna nouă

21 ianuarie 2025
Luna în scădere își continuă drumul către luna nouă, prilej de curățenie, eliminări, ordonare și re-aranjare în toate aspectele vieții.
În Newsletter-ul mediccuexperienta.substack.com de duminică discutăm despre detaliile practice ale vieții zilnice, ce pot duce la o eficientizare și ordonare a tuturor aspectelor importante.

Despre același lucru va fi vorba și în Taberele în Țara Luanei din 2025, tabere în natură în care ne întâlnim direct, ne putem îmbrățișa și cunoaște mai bine, și experimentăm la prima mână ordonare, structurarea și eficiența. Vă invit să descoperiți cât de lungi sunt zilele în care atât corpul, cât și mintea, sunt hrănite și mulțumite: https://www.vassormi.ro/categorie-produs/tabere-in-natura/
Și acum, să continuăm Povestea graurului, partea a doua.
Graurul unicolor s-a străduit să se odihnească, în stufărișul unde poposise stolul, după festinul de lângă groapa de gunoi.

Dar pentru că nu mâncase alături de ceilalți nu avea somn.
A fost pentru prima oară când a descoperit legătura între nemâncare și lipsa somnului.
S-a uitat în jur la tovarășii din stol, graurii pestriți și a văzut cum cei care mâncaseră cel mai mult erau și cei mai adormiți. Stăteau cu ciocul strâns în penaj și respirau profund în somn adânc.
Și el era obosit de zbor, simțea nevoia să se odihnească, dar nu era starea de epuizare care să-l facă să cadă într-un somn adânc.

Graurul unicolor devenea atent la ce se întâmpla cu corpul lui.

Tot ce putea face era să observe, pentru că realiza că nu ar fi putut să vorbească cu nimeni din jur despre ce pățea.
Toți erau adormiți, doar el părea că a rămas treaz și atent.

Ar fi dorit să se miște, pentru că statul nemișcat prelungit îi cam amorțise corpul, dar i-ar fi deranjat pe ceilalți care dormeau. Dacă s-ar fi poziționat la marginea stolului, ar fi putut să facă niște mișcări fără să-i deranjeze pe alții. Din păcate, pentru că din obișnuință, îi plăcea să zboare în mijlocul tuturor celorlalți, a realizat că nu putea să-și schimbe poziția fără să dea peste alții sau să-i afecteze.
Tot ce-a putut să facă a fost să rămână cu starea de observare și să realizeze că și amorțeala pe care o simțea în corp era o altă senzație precum cea de foame.

Ce interesant, și-a spus graurul unicolor.
Oare o să dispară și această senzație, precum cea de foame?
A tot stat și observat, dar senzația de amorțeală creștea și se transforma în neplăcere și durere. A fost nevoit să se foiască, să dea din aripi și să deranjeze câțiva alți grauri din jur, care au țiuit a neplăcere, tulburând întreaga parte a stolului în care se afla.


Graurul unicolor s-a simțit neplăcut, că a fost cauza acelei tulburări și a realizat că ar fi putut să facă lucrurile diferit, să nu se întâmple asta.
Urma să încerce în ziua următoare, când stolul intenționa să viziteze un teren în care se pregăteau lucrările de arat.
O ocazie minunată să-și continue observațiile.
Pe mâine dragii mei, cu povestea graurului unicolor.
Să avem o zi de marți cu prezență și eficiență,
Cu iubire tuturor,

Articol și foto preluate de pe Facebook/Sorina Soescu