#ConstanțaEsteBine 3 aprilie 2023. Început de săptămână ”regală”

Mai avem puțin din trecerea prin cartea ”Pisica lui Dalai Lama” de David Michie
În fiecare dintre noi, este o energie de lumină.
Un Suflet auriu sau argintiu, care ne împinge să ne simțim speciali.
Și suntem speciali. Pentru că fiecare dintre noi este unic.

Ne oglindesc cel mai bine entitățile care trăiesc în mod conștient unicitatea lor interioară.
Pagina 207 din carte, întâlnirea între pisica lui Dalai Lama și regina Bhutanului.
”La cuvintele ”Alteța Sa” m-am răsucit pe spate și mi-am lăsat capul să atârne peste marginea pervazului.

Chiar și privind-o cu susul în jos, am putut să văd că era cea mai minunată ființă. Micuță, cu pielea aurie, cu un păr lung care era negru și lucios, avea o delicatețe captivantă. Îmbrăcată în tradițională ei kira – o rochie lungă până la glezne și cu ornamente brodate pe ea – părea mai degrabă o păpușă. Și totuși, felul în care se mișca era natural și neafectat, sugerând o mare căldură interioară.

Am privit-o oferindu-i Sfinției Sale tradiționala eșarfă albă, cu chipul plecat și mâinile împreunate în dreptul inimii, în semn de devoțiune. După acel schimb ceremonial, își aruncă privirea în jurul ei înainte de a se așeza și atunci mă zări imediat.


Ochii ni s-au întâlnit și, deși ne-am susținut privirea doar pentru un moment scurt, ceva important s-a transmis. Am știut pe loc că era una de-a noastră.
O iubitoare de pisici.

Când s-a așezat, am avut impresia că și-a aranjat rochia, anticipând ceea ce avea să se întâmple. Dându-mă jos de pe pervaz, am aterizat pe covor și am dat binețe soarelui cu fața, întinzându-mi languros lăbuțele din față, apoi am dat binețe cu dosul, tremurându-mi piciorușele din spate odată cu clătinarea cozii, înainte de a mă îndrepta spre ea. Sărindu-i în poală, m-am așezat imediat, iar ea a început să-mi mângâie ceafa ca niște vechi prieteni, așa cum știam intuitiv că suntem.

Există foarte puțini oameni care au o înțelegere înnnăscută a dispozițiilor schimbătoare ale pisicii: cum cea ce e posibil să vrem într-un moment să fie foarte diferit de ceea ce am vrut cu numai câteva clipe înainte. Unii oameni știu că nu trebuie să continue să mângâie o pisică când ne întoarcem și îi privim ascuțit, tăios – avertismentul fiind de obicei îndreptat spre degetul arătător. Foarte puțini înțeleg că, deși am mâncat cu deosebită plăcere o conservă de curcan o dată, nu înseamnă că trebuie neapărat să mai avem vreun interesa în același fel de mâncare și altă dată.

Oare nu Winston Churchill a fost cel care a spus că pisica este o ghicitoare în interiorul unei enigme, îmbrăcată într-o minunată drăgălășenie? Nu? Aș putea să jur că tocai am citit nu cu mult timp în urmă ceva de genul ăsta într-un articol despre el. Iar dacă nu a spus asta, cu siguranță că a gândit-o. Wikipedia ar fi trebuit să spună!

Și apoi mai este și Albert Einstein, care a declarat că muzica și pisicile sunt singura evadare din mizeriile vieții. A se observa faptul că această cea mai strălucită minte a secolului 20 nu a menționat nimic despre alte animale domestice. O să las în seama ta, dragă cititorule, să tragi singur concluziile.

Noi pisicile, nu suntem ființe mecanice cărora să li se ceară să sară, să se așeze sau să saliveze la comandă ori la clopoțel. Ați auzit cumva de pisica lui Pavlov?
Este ceea ce voiam să vă spun și eu. Simplul gând este de neimaginat.

Nu, pisicile sunt într-adevăr un mister, uneori chiar și pentru noi. Cei mai mulți sunt dispuși să ne trateze cu respectul acordat celor care aduc mulțumire sufletească fără să ceară prea multe. Doar foarte puțini ne înțeleg cu adevărat. Iar regina Bhutanului se număra printre aceștia.

După câteva mângâieri de introducere, și-a apropiat vârfurile degetelor și mi-a masat fruntea cu unghiile, făcându-mă să simt fiori de plăcere de-a lungul șirei spinării până în vârful cozii.

Am răsplătit-o torcând adânc din gât.

Sfinția Sa, care întrebase despre sănătatea regelui și a altor membri regali, se uită spre mine. Era obișnuit să-i întrebe pe vizitatori dacă îi deranjează prezența mea în cameră. Unii oameni, pare-se, sunt alergici, iar această alergie este la fel de devastatoare ca o reacție violentă la trufele belgiene, cafeaua italiană sau Mozart. Regina era atât de atentă la mine, încât Dalai Lama nu mai trebui să întrebe, dar dând din cap în direcția mea spuse:

- Este minunat. Niciodată nu am văzut-o să se atașeze de cineva atât de repede. Probabil că vă place foarte mult.

- Și mie îmi place de ea, răspunse Alteța Sa. Este minunată.

- Micul nostru Leu de Zăpadă.

- Sunt sigură că vă aduce multă bucurie.

Regina își mișcă vârfurile degetelor pentru a-mi masa urechile folosind exact nivelul corect de fermitate.”

Vă doresc tuturor o zi de primăvară cât mai frumoasă și echilibrată. Ne apropiem de luna plină de pe 6 aprilie, dar cu toți arborii înfloriți și păsările ciripind, suntem exact precum Pisica lui Dalai Lama: ne bucurăm de atenția unei Regine: Natura de pe pământ.

Cu iubire, tuturor,



Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda