#ConstanțaEsteBine 30 mai 2023 Femininul verii, al Naturii și al capriciilor meteorologice ne învăluie în fiecare zi

Femininul verii, al Naturii și al capriciilor meteorologice ne învăluie în fiecare zi.
Se adaugă femininul evenimentelor astrologice (se apropie luna plină în Săgetător de pe 3 iunie), al diferitelor tranzite planetare (Pluto, Venus, Jupiter și Marte se tot mișcă printre zodii) și pregătirea pentru Solstițiul de vară (cea mai lungă zi a anului).
Nu întâmplător, în plin tranzit solar al Gemenilor, suntem scăldați în energia feminină, indiferent de corpul în care ne aflăm.

Mă pregătesc pentru un Webinar despre tiroidă și Sânziene, în plin sezon al energiilor feminine
https://alexaevent.ro/.../des-povestitoarea-sanzienele.../
Și continui să vă citesc, săptămâna asta, dintr-o carte despre feminin:
Oana Silvia Filip – Lo que sabe (cea care știe să fie Femeie)

”Faptul că suntem femei este un dat și, cu mici excepții, niciuna dintre noi nu își pune problema să-l schimbe. Suntem femei pentru că avem trup de femeie, iar asta ne diferențiază de ceilalți. Ne-am născut așa fără să fim întrebate dacă ne convine sau nu.
Poate fi o povară, așa cum am resimțit-o eu în copilărie, sau un avantaj.
Dacă eram băiat, aș fi scăpat de cicălelile bunicii, care veșnic îmi atrăgea atenția cum să stau, cum să mă comport, cum să alerg sau cum să vorbesc.
....
În zilele noastre, femeia trebuie să fie luptătoare și independentă, să aibă un loc de muncă (cu cât mai sus în ierarhie, cu atât mai bine), să facă copii, să aibă grijă de familie, să fie iubită, amantă, prietenă (toate în același timp), să aibă grijă de casă, să gătească bine, să fie îngrijită, iubitoare, înțelegătoare și răbdătoare, să nu se plângă de nimic....multe.
Suntem educate în așa fel încât să răspundem cât mai bine și la cât mai multe dintre cerințele specifice ”serviciului” de a fi femeie, fiindcă, aparent, doar așa ne putem câștiga dreptul la fericire și o viață frumoasă.


De la mamă la fiică, primim și transmitem învățăturile și responsabilitățile sociale, dar fără să băgăm de seamă, și multe dintre suferințele, fricile, neînțelegerile și neîmplinirile personale.
Astfel, din generație în generație, noi, femeile, manifestăm forme din ce în ce mai elaborate de frică și uitare de sine și ne îndepărtăm tot mai mult de propria esență feminină.
Altfel spus, într-o lume guvernată de valori și valențe masculine, ne formăm, viață de viață, să fim ceea ce nu suntem de fapt.
Trăind într-o lume a formei, tot ce contează este forma – forma în care te miști, arăți, vorbești, rezolvi probleme etc. Forma este importantă deoarece păstrează aparențele realității lumii materiale și prin ea se diferențiază, se cataloghează și se judecă lucrurile.

Așa că, având în față lunga listă care descrie ce și cum trebuie să fim, începem să bifăm.
În funcție de felul în care ne manifestăm în societate, se decide dacă suntem sau nu femei bune, de succes, frumoase, deștepte.
Într-un sistem organizat și rigid, sufletul nostru, care tânjește după libertate, creativitate, dăruire, iubire și bunăvoință, este inhibat prin control.

El nu contează, nu se pune la socoteală.
Și, dacă se pune, cu siguranță este catalogat la minus.

Întrucât știm, cumva inconștient, că la fiecare pas e posibil să ”călcăm pe bec” și să primim, în loc de o bilă albă, una neagră, am ales să ne facem mintea stăpână și sufletul pierdut.
Deci, revenind la bifare, asta da, asta nu, asta da, asta da....și iată 10 biluțe albe!
Adjudecat! Ești o femeie OK!

Indiferent ce ne șoptește sufletul care geme, mintea ne spune cu tărie că am reușit și trebuie să acumulăm în continuare cât mai multe biluțe albe.
Trebuie, pentru că atunci când lucrurile nu se încadrează în tiparul formei sociale, apar instantaneu semne de întrebare și, în final, respingerea și marginalizarea.
Cine și-ar dori așa ceva, spune tu?
....
Uită-te la noi...Am uitat să iubim și să ne iubim din tot sufletul, am uitat de blândețe, de compasiune, am uitat puterea de a crea și lucra în comunitate.
Am uitat că armonia și grația sunt printre cele mai de preț valori ale noastre.
Am uitat că suntem creatoarele, purtătoarele și hrănitoarele vieții în toate formele ei.

Ne-am uitat rădăcinile și ne-am pierdut credința în esența noastră divină.
”Femeia este zâmbetul lui Dumnezeu pe pământ” spunea un preot.
Te întreb: câte dintre noi crezi că se percep în acest mod?
Captive în tumultul vieții cotidiene, urmărind avide îndeplinirea lucrurilor pe care le avem de înfăptuit, câte reușesc oare să se oprească pentru o clipă și să se întrebe: totuși, cine sunt eu?
...
Oare tu, citind aceste rânduri, poți accepta că ești femeia care ți s-a cerut să fii, și nu femeia care ești, de fapt?
Oare tu poți accepta că, dincolo de tot ceea ce ai crezut despre tine, există o altă femeie care deține înțelepciunea ancestrală a Femeii care știe și are puterea de a fi cu adevărat Femeie?”

Nu este rău să ne punem întrebări.
Cu cât mai des și mai multe, cu atât mai bine.
Vă doresc o zi cât mai frumoasă și echilibrată, în care să ne bucurăm de femininul energiei, cu toate însușirile acestuia, așa cum le descoperiți la fiecare pas,
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda