#ConstanțaEsteBine 30 martie 2023. Final de lună martie și apropiere de final de săptămână

Timpul își continuă scurgerea lentă, dar perseverentă, iar noi suntem agățați de fluxul de energie, continuând să reacționăm la marile schimbări termice, meteorologice, de presiune atmosferică și mai ales de radiații. Marți spre miercuri seara (dinspre 28 spre 29 martie) a fost o furtună solară și electromagnetică imensă, care ne-a prins organismele în somn. Viroze, răceli, enteroviroze sau intoxicații alimentare, evacuări de toate felurile, de la transpirații abundente, la erupții pe piele ce seamănă cu toate alergiile și bolile contagioase posibile – sunt nimic altceva decât semnale ale corpului ce încearcă să se adapteze la îmbăierea sa în stimuli de toate felurile. 

Soluțiile la îndemână sunt odihna, relaxarea, ritmul mai lent, hidratarea și folosirea minții în mod susținător și pozitiv. 
Pentru acest scop, vă propun să amuzăm puțin mintea cu un citat din Pisica lui Dalai Lama, de David Michie, către finalul acestei cărțulii minunate: 
(pagina 183)

”Există vreun dezavantaj în a fi Pisica lui Dalai Lama?
Simpla întrebare poate părea absurdă, la fel cum poate părea fără noimă să sugerez o astfel de ingratitudine care vă determină pe mulți dintre voi să mă ia în clipa asta drept o afurisită răzgâiată din cale-afară, o felină din acelea cu părul lung și fața plată a căror expresie rece dă senzația că nimic nu le ajunge la nas. 

Dar să nu ne grăbim, dragă cititorule. Nu există cumva două fețe ale poveștii?

Este adevărat că puține pisici din istorie au beneficiat de condițiile unice de care mă bucur eu. Nu numai că mi se îndeplinește orice nevoie materială și mi se face orice plăcere – uneori chiar înainte de a-mi da seama de ea – dar lumea cerebrală îmi este animată de o mulțime de vizitatori și de activități care se desfășoară în jurul meu. Emoțional, este greu de imaginat că pot fi iubită și adorată mai mult decât sunt deja de către cei pentru care, la rândul meu, simt cel mai sincer devotament. 

Iar spiritual, după cum știi deja, este de-ajuns ca Sfinția Sa să intre într-o cameră, pentru ca toate aparențele și concepțiile banale să dispară, lăsând în schimb o senzație de profundă bunăstare. Dat fiind faptul că mi-am petrecut atât de mult timp zi de zi în prezența sa, că am dormit noapte de noapte la picioarele lui și că mi-am petrecut atâtea ore în poala sa, trebuie că sunt cea mai norocoasă pisică de pe planetă. 

Și atunci, unde anume sunt dezavantajele?

După cum explică Dalai Lama destul de des, dezvoltarea interioară este un lucru pentru care fiecare dintre noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea. Alte ființe nu ne pot face mai conștienți, astfel încât să experimentăm din plin paleta completă a experiențelor zilnice. În mod similar, alte ființe nu ne pot forța să fim mai răbdători sau mai buni, indiferent de cât de favorabilă ne-ar fi această răbdare sau bunătate. Cât despre îmbunătățirea concentrării în timpul meditației, acesta este un lucru pe care, în mod evident, trebuie să îl facem pentru noi înșine. 

Și așa ajungem la miezul problemei, motivul stânjenitoarei mele, dar de necontestat, neliniști. 
Zi după zi, stau în audiențe cu Sfinția Sa, luând aminte la experiențele de meditație ale practicanților avansați, știind că sunt incapabilă de a medita mai mult de două minute fără să fiu distrasă. Nu trece o săptămână fără să aug despre minunatele aventuri ale conștientului pe care le au yoghinii atunci când dorm sau când sunt în moarte clinică. Dar atunci când închid ochii noaptea, adorm buștean imediat. 

Dacă aș sta la o familie care și-ar petrece timpul la televizor atât de mult cât își petrece Dalai Lama timpul meditând și ale căror minți ar fi la fel de agitate ca a mea, poate că atunci, cred uneori, nu aș mai fi atât de dureros de conștientă de propriile mele limite. Dacă aș fi înconjurată de persoane care ar crede că oamenii și acțiunile din viața lor sunt răspunzătoare pentru fericirea sau nefericirea lor, și nu atitudinea lor față de acei oameni sau acțiuni – ei bine, atunci aș putea fi considerată cea mai înțeleaptă dintre pisici. 
Dar nu sunt. 


Prin urmare, nu pot fi. 

În schimb, sunt momente în care mă simt atât de nepotrivită, încât nu are niciun rost să mai încerc măcar să devin o bodicatvha. Bietele mele abilități de meditație. Obișnuitele mele gânduri negative. Locuind la Jokhang (reședința lui Dalai Lama) te face să te simți ca un pitic printre giganți! Asta ca să nu mai spun că tot felul de trăsături personale imperfecte, cum ar fi alteregoul meu care poftește la gluten, poftă cu care mă lupt în fiecare zi, și imperfecțiuni de natură fizică, care devin evidente în momentul în care merg, din  cauza picioarelor mele din spate. Și, exact ca un fir de nisip ascuțit care îmi macină respectul de sine, durerosul fapt că originea mea fără cusur este – oh, vai și-amar de mine! – nedocumentată și posibil să rămână astfel pentru totdeauna. Este greu să crezi că ești diferit, special, sau – îndrăznesc să spun – cu sânge albastru, fără hârtiile doveditoare.”

Să avem astăzi o zi cât mai bună și echilibrată, știind că toate ființele acestei lumi sunt la ”munca interioară” de a găsi mulțumire, pace și liniște, dincolo de aparențele exterioare și spectacolul oficial. 

Cu iubire, tuturor


 
Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda