#ConstanțaEsteBine 5 septembrie 2023. Vremea de afară încă mă duce cu simțurile în luna august

5 septembrie 2023
 
Era să scriu iar 5 august. Nu știu de ce, dar vremea de afară încă mă duce cu simțurile în luna august (deși s-a mai răcorit, mai ales noaptea, nu se simte încă ”a toamnă”).
În Constanța, a început să ”bată Nordul”, să sufle răcoare dinspre nord, să se umfle perdelele geamurile poziționate pe nord și să se trântească ușile lăsate deschise.
Începe să miște energia și parcă se vede că ieșim din stagnarea atmosferică a arșiței verii.
Dar în timpul zilei, soarele încă arde și trimite ”vârfuri” de radiații și căldură – care afectează corpurile sensibile (au apărut viroze cu febră, slăbiciune, moleșeală și deshidratare, cu grețuri și vărsături/diaree).
Se tratează tot cu remedii naturale și rehidratare, deși te sperie intensitatea eliminărilor și simptomele agresive.
 
Astăzi vom continua să citim din Osho – Intimitatea, încrederea în sine și în celălalt.
 
În postările anterioare am discutat despre ”căutare”.
Și am descoperit că ceea ce căutăm, de fapt, este să găsim și să înțelegem ”căutătorul”.
Cine este EU? Sau CE sunt EU?
Cunoașterea de sine este primul pas spre încrederea în sine.

 
”Cunoașterea de sine este posibilă numai în profundă singurătate.
În mod obișnuit, tot ce știm despre noi înșine este părerea altora.
Ei spun ”ești bun”, iar noi credem că suntem buni.
Ei spun ”eși frumos” și noi credem că suntem frumoși.
Ei spun ”ești rău”, ”ești urât”.... tot ce spun oamenii despre noi, ne însușim.
Asta devine identitatea noastră.
E absolut fals, pentru că nimeni nu te poate cunoaște, nimeni nu poate să știe cine ești, în afară de tine.
Tot ce știu alții sunt numai aspecte, iar acele aspecte sunt foarte superficiale.

Tot ce știu alții sunt numai stări de moment; ei nu își pot pătrunde în centrul ființei.
Nici măcar iubita ta nu poate să pătrundă în miezul ființei tale.
Acolo ești absolut singur și numai acolo vei ajunge să știi cine ești.
 
Oamenii trăiesc toată viața crezând ce spun alții, bazându-se pe alții.
De asta oamenilor le e foarte frică de părerile altora.
Dacă alții cred că ești rău, devii rău.
Dacă ei te condamnă, începi să te condamni și tu.
Dacă spun că ești păcătos, începi să te simți vinovat.
Pentru că depinzi de părerile altora, trebuie să te conformezi continuu ideilor tale, altfel își vor schimba părerea.
Asta creează sclavie, o sclavie foarte subtilă.
Dacă vrei să fii cunoscut ca fiind bun, valoros, frumos, inteligent trebuie să faci concesii, trebuie să faci compromisuri cu oamenii de care depinzi.
 
Și apare altă problemă. Oamenii fiind foarte mulți, îți alimentează mintea cu opinii de tip diferit, care se mai și bat cap în cap. O opinie contrazice altă opinie; de aceea în tine există o mare confuzie. O persoană îți spune că ești inteligent, altă persoană îți spune că ești prost.
Pe cine crezi? Cum să decizi? Așa că ești divizat.
Devii bănuitor cu privire la tine, cu privire la cine ești.
Și problema e foarte complexă pentru că în jurul tău sunt mii de oameni.
 
Intri în contact cu foarte mulți oameni și fiecare îți bagă în cap ideea lui.
Or nimeni nu te cunoaște – nu te cunoști nici chiar tu – așa că toată această colecție de idei devine în lăuntrul tău un talmeș balmeș. E o situație înnebunitoare.
În lăuntrul tău sunt multe gânduri.
Ori de câte ori întrebi cine ești, primești multe răspunsuri.
Unele răspunsuri sunt ale mamei, altele ale tatălui, altele ale învățătorului și așa mai departe, și e imposibil de hotărât care e răspunsul cel mai bun. Cum să hotărăști? Pe ce criteriu? Și atunci ești pierdut.
Aceasta este ignoranța de sine.
Dar din cauză că depinzi de alții, ți-e frică să intri în singurătate, și asta din cauză că în momentul în care începi să intri în singurătate, ți se face tare frică de faptul că ai să te pierzi.
 
Nu te-ai avut dintr-un bun început, dar sinele pe care ți l-ai creat din opiniile altora trebuie lăsat în urmă.
De aceea ți-e tare teamă să intri. Cu cât pătrunzi mai adânc, cu atât știi mai puțin cine ești.
Așa că, de fapt, atunci când te îndrepți spre auto-cunoaștere, spre cunoașterea de sine, trebuie mai întâi să te lepezi de toate ideile despre sine. Vei fi total pierdut, pentru că tot ce știi nu mai e relevant, iar ce este relevant nu știi încă.
 
Misticii creștini numesc asta ”noaptea neagră a sufletului”. Trebuie trecută, și după ce ai trecut-o, vezi zorile. Soarele răsare și ajungi să te cunoști pentru prima dată. Prima rază de soare, și totul s-a împlinit. Primul ciripit de păsărele în aerul pur al dimineții, și totul s-a realizat.”
 
Osho ne vorbește, ca și Greg Braden, de o perioadă specială prin care toți trecem, la un moment dat, și anume, dizolvarea EU-lui social.
Tukaram spune că senzația de ”EU” pe care o avem cea mai mare parte a vieții este un ”EU social”, este cine ne-au spus ceilalți că suntem. Prin procesul ”nopții negre a sufletului” dizolvăm acest EU (cu senzația interioară că ceva din noi moare), iar în golul rămas, construim și consolidăm EU-ul individual. Mă definesc pe mine, cine simt și vreau să fiu.
Nu este finalul, pentru că mai este o a treia etapă.
 
Astăzi, marți, cu energia de luptă a planetei Marte, vă invit să ne urmărim EU-l social, cum jucăm rolurile din viață, așa cum ne-au spus alții și cum ne prindem 100% în joc, fără măcar să ne întrebăm ”cine sunt eu?” sau ”cine vreau eu să fiu?”
Să avem o altă zi de contemplare, observare și prezență.
Cu iubire, tuturor


Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda