#ConstanțaEsteBine 6 august 2023 Zi de liniștire interioară și de revelații
#ConstanțaEsteBine: 6 august 2023 Zi de liniștire interioară și de revelații
06 Aug, 2023 15:53
ZIUA de Constanta
1026
Marime text
Putem să ne conectăm mai profund ca oricând cu ceea ce este.
Indiferent ce se întâmplă la exterior, ce furtuni sau tsunami-uri ne prind în hora lor, înăuntru este un loc de liniște, ce poate fi accesat.
Gregg Braden, în cartea ”Pășind între lumi, știința compasunii” ne ghidează astăzi exact către acel loc.
”În epoca modernă, compasiunea este definită ca ”....un sentiment de milă, care ne face să dorim să ajutăm, sau să dăm dovadă de îngăduință”. Din această perspectivă, compasiunea este privită ca un verb, care indică ceva ce s-a făcut, un act care este oferit celorlalți.
Textele străvechi ne oferă, în limbajul din vremea lor, indicii despre o perspectivă din care rezultatul unui eveniment nu este atât de important, cât e ceea ce devine ființa respectivă, datorită acelei experiențe.
De exemplu, un semn distinctiv pentru compasiune este capacitatea de a fi martorul unui eveniment, fără a emite o judecată.
Această calitate a observării poate fi dobândită doar privind cu compasiune – atunci, toate sunt considerată egale.
.....
Dintr-o perspectivă a egalității pentru toate manifestările vieții, extindem invitația de a privi viața care pe niște consecințe ale unor alegeri și nu ca pe lururi care ”trebuie făcute” sau care ”nu trebuie făcute”, sau ca teste în inima și în mintea noastră.
.....
În mod obișnuit, donăm sânge pentru alții, fără să ne gândim prea mult la acest dar. În viață sau în moarte, noi donăm organe, fluide și țesuturi altor oameni, pentru ca ei să poată trăi.
Ne oferim timpul, munca, împărtășim altora ceva din corpul nostru, din cele mai intime gânduri și cele mai profunde emoții.
Creăm chiar viața, prin relațiile dintre noi, dar întrebarea rămâne.
Dincolo de ce donăm, de ce oferim, împărtășim, dăruim, avem noi destulă iubire, pentru a deveni chiar lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult, pentru noi și pentru ceilalți?
Avem destulă iubire pentru a deveni grija, compasiunea, iubirea și înțelegerea pentru care ne rugăm, atunci când ne gândim să îi ajută pe alții?
Ne iubim pe noi înșine suficient de mult, pentru a deveni sănătatea, vitalitatea și pacea pe care le considerăm sacre și pe care cerem să existe la alții, atunci când ne rugăm pentru ei?
Însăși ideea de compasiune, înțeleasă ca fiind CEVA CE DEVENIM, ne cere să fim foarte limpezi în comportamentul din fiecare zi.”
Mă bucur să împărtășim împreună o zi de contemplare a stării interioare.
Avem destulă iubire să devenim noi înșine sănătate, vitalitate și pace?
Cu iubire, tuturor
Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda
Indiferent ce se întâmplă la exterior, ce furtuni sau tsunami-uri ne prind în hora lor, înăuntru este un loc de liniște, ce poate fi accesat.
Gregg Braden, în cartea ”Pășind între lumi, știința compasunii” ne ghidează astăzi exact către acel loc.
”În epoca modernă, compasiunea este definită ca ”....un sentiment de milă, care ne face să dorim să ajutăm, sau să dăm dovadă de îngăduință”. Din această perspectivă, compasiunea este privită ca un verb, care indică ceva ce s-a făcut, un act care este oferit celorlalți.
Textele străvechi ne oferă, în limbajul din vremea lor, indicii despre o perspectivă din care rezultatul unui eveniment nu este atât de important, cât e ceea ce devine ființa respectivă, datorită acelei experiențe.
De exemplu, un semn distinctiv pentru compasiune este capacitatea de a fi martorul unui eveniment, fără a emite o judecată.
Această calitate a observării poate fi dobândită doar privind cu compasiune – atunci, toate sunt considerată egale.
.....
Dintr-o perspectivă a egalității pentru toate manifestările vieții, extindem invitația de a privi viața care pe niște consecințe ale unor alegeri și nu ca pe lururi care ”trebuie făcute” sau care ”nu trebuie făcute”, sau ca teste în inima și în mintea noastră.
.....
În mod obișnuit, donăm sânge pentru alții, fără să ne gândim prea mult la acest dar. În viață sau în moarte, noi donăm organe, fluide și țesuturi altor oameni, pentru ca ei să poată trăi.
Ne oferim timpul, munca, împărtășim altora ceva din corpul nostru, din cele mai intime gânduri și cele mai profunde emoții.
Creăm chiar viața, prin relațiile dintre noi, dar întrebarea rămâne.
Dincolo de ce donăm, de ce oferim, împărtășim, dăruim, avem noi destulă iubire, pentru a deveni chiar lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult, pentru noi și pentru ceilalți?
Avem destulă iubire pentru a deveni grija, compasiunea, iubirea și înțelegerea pentru care ne rugăm, atunci când ne gândim să îi ajută pe alții?
Ne iubim pe noi înșine suficient de mult, pentru a deveni sănătatea, vitalitatea și pacea pe care le considerăm sacre și pe care cerem să existe la alții, atunci când ne rugăm pentru ei?
Însăși ideea de compasiune, înțeleasă ca fiind CEVA CE DEVENIM, ne cere să fim foarte limpezi în comportamentul din fiecare zi.”
Mă bucur să împărtășim împreună o zi de contemplare a stării interioare.
Avem destulă iubire să devenim noi înșine sănătate, vitalitate și pace?
Cu iubire, tuturor
Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii