#ConstanțaEsteBine Constănțeanca Alexandra Grigore, prezentă cu 100 de colaje pe simezele Galeriei 1001 ARTE (galerie foto)

Astăzi, se redeschide publicului Galeria 1001 ARTE din București, cu proiectul expozițional 3A2G4N – 3 tineri artiști pe Calea Victoriei.
Vizitatorii, al căror acces este permis doar trei ore pe zi, vor putea admira, până pe 20 august, lucrările a trei tineri artiști ce aduc spectacolul artei contemporane cu poezie, emoție, nostalgie și umor fantastic pe Calea Victoriei. Numele de ținut minte sunt, în ordine: Alexandra Grigore, Otto Constantin și Theodor Grigoraș. Proiectul este compus din trei părți, câte o expoziție dedicată fiecărui artist.
Proiect realizat de Asociația 1001 ARTE și Fundația Ana pentru Cultură și Arte în parteneriat cu Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte.



 

Alexandra Grigore aduce pe Calea Victoriei „Originea unei zile de vară”

Alexandra Grigore s-a născut la 20 ianuarie 1986 în orașul Constanța. A absolvit Liceul de Artă Constanța, secția Design Industrial în 2004, iar apoi urmează cursurile Facultății de Artă, secția Pictură, a Universității „Ovidius” din Constanța.
Din 2014 începe să creeze colaje manuale. În anul 2019, expune în expoziții de grup la Galeria 1001 Arte în București, iar în 2020 lucrările ei sunt selectate pentru expoziția Retravangarda din Varșovia, Polonia. Portofoliul ei cuprinde peste 100 de colaje. „Originea unei zile de vară” este prima ei expoziție personală ce tratează creația artistică și arta colajului ca pe un act profund autobiografic de descoperire a identității personale și a rolului sinelui creator într-o economie a atenției tehnologizate.


Despre valoarea lucrărilor tinerei artiste constănțene Alexandra Grigore (vezi CV în secțiunea Documente) ne-a oferit mai multe detalii Cristian Cojanu, curator:
„Între palimpsest conceptual cu potențial de deconstruire a marii Arte și o încrucișare de pop art cu arte povera, arta colajului datorează enorm, dar și plătește tribut popularității sale. Pentru a intra în atmosfera lucrărilor Alexandrei, să încercăm un mic experiment mental. Încercați să scrieți o notă autobiografică. De exemplu, să puneți pe hârtie o întâmplare din prima voastră vacanță de vară. Veți descoperi cum expresia, limbajul, un legiuitor al creației pe care în absența unui alt termen îl vom numi stil, vor lua sub stăpânire relatarea/amintirea brută. De la prima instanță de căutare a cuvântului potrivit, atomii limbajului vor începe să se comporte ca ascultând de alte legi decât cele ale corespondenței cu o realitate pe care o presupuneam fixă și imuabilă, numai bună de pus în propoziții clare. Personaje din alte linii temporale, întâmplări improbabile vor țese fire narative în jurul faptelor descrise, născând îndoială și întrebări «dar oare eram cu toții la masă atunci?», «de unde aș fi avut eu o asemenea jucărie?».



Atomii limbajului vizual al colajelor sunt siluetele decupate. Orientarea, dimensiunile, culoarea și modul în care cade lumina le influențează modul în care se combină. În cazul colajelor Alexandrei Grigore, proprietăți ce țin de relația cu stări sufletești, amintiri, nevoia de invocare a unor experiențe vizuale cu impact asupra formării ei ca artist sunt mult mai importante. Discuțiile despre gen și reprezentare, despre marginalizații artistic și staruri de tinichea, despre originea și sensul căutărilor interioare în contextul abandonării sinelui în cultura vizuală a consumului sunt temele ce populează universul imagistic al lucrărilor. Mesajele nu vor fi însă directe și unice, targetate, direcționate publicitar; nu există un call to action, nici o segregare a audienței, ele mai degrabă se suprapun și se îmbină, creând zone de înțelegere multiplă în funcție de intensitatea lor subiectivă la momentul creației.

Personajele Alexandrei Grigore nu există în afara situațiilor în care sunt puse. Arta colajului pornește, în fapt, de la scenariul dadaist al incursiunii în spatele structurilor limbajului, și astfel în inconștient prin tehnica dicteului automat, descoperind pe parcurs reguli ale unei estetici interioare pe care artistul și o asumă pas cu pas. Este o artă procesuală, o căutare a unor esențe autobiografice în care demersul este la fel de important ca și rezultatul. Ne naștem cu tendința de a legitima sensul acțiunilor noastre, al poziționării în Univers și al identităților personale din lucruri pe care le aflăm despre noi înșine în timpul unor experiențe pe care le alegem întocmai unor decupaje din reviste și le conferim astfel dimensiune biografică. Prin alipirea lor mentală pe fonduri complexe ale lumii, ne creăm propriile grile morale și reprezentări ale sensului și rolului nostru pe Pământ.

Orice asemenea scenă biografică este o muncă de ficțiune (are o intrigă, personaje și desfășurare în timp a narațiunii), o parte de adevăr corespondență, dar și o invitație la interpretare. Ele trebuie să își găsească o instanțiere fixă în același mod în care personajele decupate vor fi lipite în colaje după ce din toate variantele posibile, va fi aleasă doar una ce va fi înrămată și convertită astfel în istoria personală oficială”.