#ConstanțaEsteBine Intenția este echilibrul

• Gândurile au impact corporal doar daca declanșează emoții.

Astazi am servit un dovleac copt excelent. Mi-a placut maxim, asa cum s-a asortat cu o frunza de andiva si puțin cimbru proaspăt deasupra.
 
Am simtit în această masă simplă, dar satisfăcătoare și gustoasă, principiile armoniei - culorilor, gusturilor, aromelor și senzațiilor.
Mâncarea este o experiență corporală directă.
 
La fel și emoțiile.
 
Gândurile au impact corporal doar daca declanșează emoții.
Copiii mici trăiesc lumea doar în senzații corporale.
Toți am experimentat emoțiile din prima parte a vieții prin senzații corporale. Frica este o stare de gol, sau o răceală de moarte, sau o slăbiciune în stomac, sau un tremur în mușchi. Fiecare copil o trăiește diferit, mai ales dacă este foarte intensă.
 
La vești care induc frica, aceste senzații corporale reapar.
 
Din străfundurile corpului, din memoria celulelor, din profunzimea amintirilor câmpului electromagnetic al corpului - senzațiile corporale se amorsează și se exprimă iar.

În copilărie, am văzut o ceartă între mama și tata. Sau unul dintre părinți m-a agresat, abuzat sau umilit (bătut cu cureaua sau lovit peste cap, față sau gură). Frica ce s-a instalat în corp, frica de neputința corporală față de ocrotitorul meu - devenit agresor (atunci unde mai este siguranța în lumea asta?) a fost extrem de intensă. Și am simțit-o ca o senzație corporală.
 
Am rămas împietrită și mușchii de la mâini și picioare s-au contractat.
 
Sau am început să tremur necontrolat și să-mi bată inima la galop.
Sau am simțit un gol sau o greutate în stomac.
Fiecare are propria lui experiență.
Ceva am resimțit fizic, în corp. Ceva ce nu am putut defini ca și copil. Dar a rămasc cu mine și periodic, iese la suprafață.
30-40 de ani mai târziu, citesc o știre despre o criză în lumea în care trăiesc, sau aflu despre ceva care mi-ar putea amenința viața.

 
Atunci corpul reacționează EXACT ca copilărie, retrezind din memoria sa aceste reacții de copil terorizat. Inclusiv cu neputința de atunci.
La fel și cu mâncarea. Există o amintire corporală legată de mâncare și alimentele servite repetat.
 
Fiecare fel de mâncare pe care îl consum îmi reamintește de o emoție sau un episod din copilărie. De o interacțiune cu un adult important din viața mea. De un moment al experienței mele în lume.
Anul acesta am ales să îmi construiesc amintiri noi.
 
Pentru că este complicat să structurez emoții noi sau gânduri diferite de ”programarea” mea umană, am ales să fac testări cu alimentele care NU au fost o parte din dieta copilăriei mele.
Sau au existat prea puțin să fii lăsat un impact emoțional notabil.
 
În copilărie nu am consumat dovleac (sau dacă am făcut-o, realmente nu-mi amintesc prea multe), andive sau cimbru. Sunt arome și alimente noi pentru experiența corpului meu.
 
Și am descoperit că le ador.
 
La fel s-a întâmplat cu oregano, măcrișul, sparanghelul, castanele și fructe precum papaya și mango.
 
Nu au existat în amintirile corpului meu în copilărie. Și îmi creez noi amintiri, noi senzații și noi experiențe, care să oprească și întrerupă această memorie celulară ce mă leagă automat de copilărie și amintirile de atunci.
 
Avem nevoie să ne eliberăm de trecut, măcar de impactul lui emoțional.
Avem nevoie să fim în echilibru cu ziua pe care o petrecem, așa cum este ea.
 
Să fim în prezent, să putem să înțelegem provocările sale și să nu-l mai ”colorăm” cu amintirile trecutului nostru.
 
Să fim aici și acum, în fiecare moment.
 
Să nu mai judecăm ceea ce este cu așteptările noastre și cu standardele noastre de ”bine/rău”.
 
Echilibrul interior se obține în detaliile trăirii zilnice și în observarea permanentă a corpului fizic și reacțiilor sale.
Corpul ne spune ce îi face bine și ce îl supra-solicită.
Vă doresc tuturor o seara liniștită și armonioasă, în echilibru.
 
Toamna are farmecul darurilor sale.
 
Le putem folosi pentru a ne crea amintirile pe care le dorim.
Cu iubire, tuturor!
 
Sursa text si foto: Facebook.com/zyanna.orinda.7