Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
#ConstantaEsteBine Întrebări
#ConstantaEsteBine: Întrebări
17 Jul, 2020 23:41
ZIUA de Constanta
1831
Marime text
1831
Marime text
Citind informații din istorie, despre evoluția oamenilor de-a lungul sutelor de ani, se nasc multe întrebări. Privind în jur, la modul de organizare actual al lumii, se nasc și mai multe întrebări.
Armata, poliție, securitate, birocrație, camere de luat vederi, măsuri abuzive luate la nivel național, reducerea mare a libertății personale. Nimic nu este nou. Totul a fost și s-a repetat, în diferite scenarii, de-a lungul istoriei.
Răspunsurile pe care le găsesc, de cele mai multe ori, nu provin din căile ”oficial” acceptate ale autorităților prezentului.
Nici știință, nici religia nu mă ajută să definesc paradoxurile observate. Dimpotrivă. Mă afundă în frică și fixisme.
Răspunsurile găsite la întrebări, după multe căutări și experiențe, produc și mai multe întrebări, pentru că mintea, instrumentul prin care încerc să explorez lumea și să mă exprim, reprezintă o parte din întrebare (problema). NU o parte din răspuns.
MINTEA mă minte.
Imediat ce încep să folosesc cuvintele, întru în poveste (în minciună). Și mă pierd în cuvinte și în poveste.
Soluția găsită este a treia opțiune - nu pusul întrebărilor și nici găsirea răspunsurilor. Ci tăcerea. Liniștea. Golul. Vidul.
Tăcerea interioară este o circumstanță tare neobișnuită pentru noi, că oameni. Dar este singură în care ne putem conecta cu acea parte din noi, profundă, veche, cunoascatoare și conectată la totul din jurul nostru.
Acea parte din noi (pe care o numim Intelin = Inteligență interioară) s-a cam săturat de pălăvrăgeala minții, de superficialitatea trăirilor emoționale și realmente este plictisită de repetarea la infinit a acelorași povești aberante.
Partea profundă din noi se numește Suflet.
Sau VIAȚă. Sau rețeaua de Lumina.
Și nu este ceva ce noi ”avem”.
Ci este ceva ce noi ”suntem”.
Ceva pe care îl doresc multe entități energetice. Și mulți dintre cei din jur. Doar că degeaba încearcă să ”ia”. Pentru că nimeni nu poate să ne ia ceva ce suntem.
Asta este răspunsul care m-a impresionat cel mai mult, la multele mele întrebări.
Când ȘTIU CINE SUNT, nu mai contează cine și ce vrea în jurul meu. Pentru că oricât s-ar chinui cineva din afară mea - nu poate să-mi ia ceva ce eu sunt: Sufletul - Viață - Lumina.
Astăzi trăiesc că Lumina ce sunt și mă conectez la Viață din interiorul meu. Și devin observatorul tăcerii interioare, în care se topesc toate întrebările. Și din care apare CUNOAȘTEREA FĂRĂ CUVINTE.
Tac în minte, stau în liniște, folosesc simțurile să stau în prezent - ascult, miros, simt, gust totul. Și doar exist.
ȘTIU, pentru că SUNT.
Vă iubesc!
Sursa text și foto: Facebook Zyanna Orinda
Nici știință, nici religia nu mă ajută să definesc paradoxurile observate. Dimpotrivă. Mă afundă în frică și fixisme.
Răspunsurile găsite la întrebări, după multe căutări și experiențe, produc și mai multe întrebări, pentru că mintea, instrumentul prin care încerc să explorez lumea și să mă exprim, reprezintă o parte din întrebare (problema). NU o parte din răspuns.
MINTEA mă minte.
Imediat ce încep să folosesc cuvintele, întru în poveste (în minciună). Și mă pierd în cuvinte și în poveste.
Soluția găsită este a treia opțiune - nu pusul întrebărilor și nici găsirea răspunsurilor. Ci tăcerea. Liniștea. Golul. Vidul.
Tăcerea interioară este o circumstanță tare neobișnuită pentru noi, că oameni. Dar este singură în care ne putem conecta cu acea parte din noi, profundă, veche, cunoascatoare și conectată la totul din jurul nostru.
Acea parte din noi (pe care o numim Intelin = Inteligență interioară) s-a cam săturat de pălăvrăgeala minții, de superficialitatea trăirilor emoționale și realmente este plictisită de repetarea la infinit a acelorași povești aberante.
Partea profundă din noi se numește Suflet.
Sau VIAȚă. Sau rețeaua de Lumina.
Și nu este ceva ce noi ”avem”.
Ci este ceva ce noi ”suntem”.
Ceva pe care îl doresc multe entități energetice. Și mulți dintre cei din jur. Doar că degeaba încearcă să ”ia”. Pentru că nimeni nu poate să ne ia ceva ce suntem.
Asta este răspunsul care m-a impresionat cel mai mult, la multele mele întrebări.
Când ȘTIU CINE SUNT, nu mai contează cine și ce vrea în jurul meu. Pentru că oricât s-ar chinui cineva din afară mea - nu poate să-mi ia ceva ce eu sunt: Sufletul - Viață - Lumina.
Astăzi trăiesc că Lumina ce sunt și mă conectez la Viață din interiorul meu. Și devin observatorul tăcerii interioare, în care se topesc toate întrebările. Și din care apare CUNOAȘTEREA FĂRĂ CUVINTE.
Tac în minte, stau în liniște, folosesc simțurile să stau în prezent - ascult, miros, simt, gust totul. Și doar exist.
ȘTIU, pentru că SUNT.
Vă iubesc!
Sursa text și foto: Facebook Zyanna Orinda
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
