#ConstantaEsteBine Jocul Limbajul Iubirii (Ziua 17 din 22)

Atingerea ca mecanism de exprimare a Limbajului iubirii este esențială la copiii mici. Bebelușii și sugarii au nevoie să fie ținuți în brațe și mângâiați, la fel de mult cât au nevoie de laptele mamei lor și aerul de respirat.

Studiile arată că lipsa mângâierilor și contactului fizic în primele săptămâni și luni de viață determină lipsa supraviețuirii multor bebeluși sau o dezvoltare emoțională necorespunzătoare.

Alți copii mai mari își ating continuu mama, vor să țină mâna pe părul ei, pe urechea ei, pe mâna ei, pe sânul ei. Caută un contact fizic permanent cu ea, mai ales în perioadele dinainte de somn.

De câte ori un copil vine și vă atinge, vă mângâie, vă ține de mână sau de haine, el indică în mod indirect că Limbajul lui de iubire primar constă în atingeri și contact fizic.

Dacă mecanismul atingerilor fizice și mângâierilor este predominant la începutul vieții la noi toți, cum se face că ulterior, ca adulți, acest mecanism rămâne printre ultimele?

Cum se întâmplă transformarea interioară emoțională, în cursul adaptării la lumea fizică a pământului?

Atunci când laudele și răbdarea părinților, adresate din belșug copiilor mici (”hai, bravo, mai fă un pas, și încă un pas!”, ”mai ia o gură, mestecă bine, bravo, ai mâncat tot” etc etc) se transformă în reproșuri, critici și observații poruncitoare.

”Iar nu ți-ai făcut patul”

”Ți-am spus să nu-ți mai lași jucăriile întinse!”

”Nu te-ai spălat pe dinți!”

Când părinții își pierd răbdarea și au senzația că repetițiile (multe) nu dau rezultate, își schimbă discursul din Limbajul iubirii în Limbajul Poruncirii.

În acel moment, în depozitul afectiv al copiilor începe degringolada, începe haosul și treptat, apar alte dialecte ale Limbajului iubirii, ce înlocuiesc limbajul primar, simplu și direct al atingerilor fizice și mângâierilor.

Rugămințile și indicațiile blânde ale părinților sunt ghidajele copiilor prin lumea pământului.

Puiul de om crește foarte încet și lent. Sistemul său nervos are nevoie de multă programare pentru a putea funcționa autonom.

Părinții joacă un rol esențial în această programare inițială.

Să ceri servicii sau abilități de la un copil prea devreme, mai rapid decât poate el să le ofere, înseamnă forțare.

Abilitățile părintești pentru a putea face față creșterii naturale a unui copil sunt:

- stăpânirea de sine

- disciplina

- răbdarea

- alegerea momentului potrivit

Pentru a putea stăpâni aceste abilități și a le considera ”naturalul” ființei, un om are nevoie de maturitate biologică a creierului (care se atinge la 33 ani) si de un depozit afectiv plin (iubire în relația de cuplu).

Unii oameni ating în mod natural aceste stări mai devreme, dar cei mai mulți au nevoie de timp și experiențe pentru a le implementa în viața lor zilnică.

Apariția unui copil în viața unui cuplu înainte ca cei doi să construiască o relația afectivă (și nu una de îndrăgosteală) împiedică maturizarea relației (uneori).

”Îndrăgosteala” este biologică, ține de atracția animalică și nevoia de reproducere. Ține între 2 luni și 2 ani, trece așa cum apare și dă dependență, precum cola, dulciurile sau patiseria. Vrei să guști iar și iar ”fluturii în stomac”, ”fiorii în tot corpul”, ”senzația că ești centrul lumii cuiva”, privirile regăsite și zâmbetele furișate, strecuratul conspirativ prin spate, mesajele pe Whatsapp etc etc.

Zburând din floare în floare și căutând îndrăgosteala (cu atingerile sale fizice implicite) ne reîntoarcem în Paradisul pierdut al bebelușului, în care mângâierile și proximitatea fizică semnalizau iubirea.

Dar făcând asta ca adulți, nu ne acordăm timp să transformăm ”îndrăgosteala” în ”iubire adultă”, în iubire matură, în depozit afectiv construit împreună cu celălalt, în care ajustăm două personalități diferite să găsească activități comune, pasiuni complementare și bucuria petrecerii timpului unul alături de celălalt.

Aici este nevoie de timp pentru a învăța LIMBAJUL DE IUBIRE al celuilalt.

Aici este nevoie de timp pentru a-i dezvălui celuilalt propriul tău LImbaj de iubire.

Pentru că dincolo de atingerile fizice, Limbajul de iubire primar la majoritatea adulților este format din ”abilități de adult”:

- declarații (complimente, încurajări, aprecieri, validare, prețuire, discursuri blânde și frumoase)

- timp de calitate petrecut împreună, activități organizate și susținute financiar, timp și energie dedicate celuilalt și ție însăți

- daruri oferite din inimă

- servicii și îngrijiri necesare vieții zilnice.

Aceste lucruri le învață copiii de la adulți și le aplică propriilor copii.

Când vă îndrăgostiți de o femeie, de un bărbat, studiați relația sa cu proprii părinți. Aici veți descoperi rănile sale emoționale, Limbajul său de iubire și aici veți avea de lucru dacă doriți să transformați ”îndrăgoseala” într-o relație de iubire și afecțiune profundă, de durată.

Aici este ”munca” de care discutam în alte postări.

Trecerea de la ”îndrăgosteală” la iubirea profundă a relației de durată.

Munca de care are nevoie ”mintea” noastră, dialogul interior continuu din cap (ce spune povestea vieții) să rescrie scenariul.

Să treacă de la un dialog de auto-agresiune la un dialog de iubire.

Limbajul iubirii pe care îl repetăm acum, în Jocul nostru de 22 de zile este o mângiere pentru urechi / Suflet și o încurajare să facem transformarea interioară.

Re-umplerea depozitelor afective ESTE POSIBILĂ.

În fiecare minut, putem face pentru noi și ceilalți un gest de iubire.

Vă propun să petrecem întreaga săptămână exersând limbajul Iubirii, ca joc zilnic.

Astăzi vă invit să faceți un gest tandru de iubire fizică pentru un necunoscut sau o ființă - să puneți o palmă pe umăr, să atingeți mâna cuiva, să mângâiați părul unui copil, să mângâiați un cățel sau o floare. Și să o faceți ca un cadou pentru voi înșivă.

Să oferiți ceva ce ”se simte bine”.

Continuăm Jocul. El are substanță cu fiecare zi în care mai acumulăm înțelegere, dar și experiența aplicației practice.

Știu că vă descurcați bine.

Și înțeleg câtă nevoie avem cu toții să auzim iar și iar unele lucruri, până găsim curajul să le punem în practică.

Nu asta s-a întâmplat și în copilărie?

De data aceasta, avem infinită răbdare, cu fiecare copil care își caută drumul înapoi spre iubire.

Vă iubesc!

Sursa foto și text: Facebook Zyanna Orinda
www.centrulnatura.ro