#ConstanțaEsteBine Jocul Școala FEM-IN-NA. Conversația cu femeia de serviciu

Eram pregătită să trec la următoarea etapă a Jocului și să explorez starea de ”Cenușăreasa”, când m-am reîntâlnit în forță cu o fațetă a Femeii de serviciu, care a scos capul din întunericul Echinocțiului.

Jeluirea.

Plângăceala.

Descărcarea verbală nesfârșită a emoțiilor brute (neprelucrate, neînțelese, revărsate agresiv)

Conversația cu o femeie de serviciu este o mare descărcare pentru cei care se angajează în ea. Li se suge toată atenția și energia.

Femeia de serviciu povestește de toate nevoile sale neîmplinite, de toate ”îndreptățirile” pe care nu le primește, de suferințele și justificările sale, toate pe un ton și o energie de stors mila care se transmite prin vocea ei.

Cel care comunică cu o femeie de serviciu se simte neconfortabil, prins în capcană și fie răspunde nesincer, fie încearcă să evadeze cât de repede poate, fie se simte vinovat.

O femeie de serviciu lasă copilul ei interior, nemulțumit și frustrat să se manifeste în formă vocală oricui dorește să intre în discuție cu ea.

”Ce mai faceți?” nu reprezintă pentru ea o replică de conexiune scurtă.

La această nevinovată inițiere socială, femeia de serviciu se conectează de interlocutor precum remorcherul de o navă ce vrea / nu vrea - va fi trasă într-o direcție:

”Mă simt rău astăzi, că mă doare spatele, dar nu pot să ajung la medic, pentru că trebuie să muncesc, altfel nu am bani să-mi plătesc datoria la casă și voi ajunge pe drumuri etc etc”

În doar câteva cuvinte aflăm povestea vieții femeii din fața noastră.

Femeia de serviciu se plânge ORICUI disponibil și-i povestește detalii intime și personale, exact precum un copil mic povestește oricui dorește să-l asculte grozăveniile prin care a trecut la grădiniță.

Și atât pentru copil, cât și pentru femeia de serviciu, asta este realitatea în care trăiește. Dar ce vină au interlocutorii, să fie făcuți părtași la ea?

Nici să nu vorbească cu nimeni nu este o soluție.

Femeia de serviciu are nevoie să discute despre ceea ce se întâmplă și o frământă.

Dar NUMAI și NUMAI cu oamenii care au nevoie să știe, cu cei care VOR să știe sau cu prietenii pe care dorește să-i țină la curent cu ceea ce se întâmplă în viața ei.

Istoria personală este acea poveste pe care fiecare dintre noi o împărtășim cu ceilalți, dar NUMAI cu cei care au nevoie să știe, vor să știe sau care ne pot susține emoțional.

Femeia de serviciu NU ȘTIE SĂ TACĂ, atunci când este de tăcut și nu are la dispoziție lucruri frumoase și delicate, de împărtășit cu alții, în afara familiei sale apropiate. Nu are la dispoziție decât un sac de plângeri, nemulțumiri, neîmpliniri și jeluiri, pe care îl descarcă în mod continuu.

Este un aspirator de energie a jeluirii, și-și golește sacul pe oricine se ”nimerește” în apropierea sa.

Cine dorește să stea lângă o femeie de serviciu?

Vă puteți singure / singuri răspunde la întrebarea asta.

Starea de ”femeie de serviciu” plângăcioasă se vede foarte bine la femeile în vârstă, care sub pretextul ajutorării familiei, le oferă cantități impresionante de energie negativă și le transformă viața în haos, cu pretențiile și așteptărilor lor de copile răsfățate.

Am aflat curând despre o familie care împarte casa cu o femeie bătrână, ce le-a ocupat dormitorul și patul, bărbatul familiei doarme pe un pat pliant, iar femeia casei pe un fotoliu, doar ”să-i fie mamei bine”.

Cum poate unei persoane să-i fie bine, cu sacrificarea altor persoane? Și nu a oricui, ci a propriilor copii?

O femeie de serviciu nemulțumită și nefericită, vine cu soluții agresive, care îi transformă pe alții în oameni nemulțumiți și nefericiți. Dacă acceptăm soluțiile sale, este exact ca acceptarea într-un magazin a soluțiilor unui copil ce bâzâie, chirăie și chiar urlă că vrea înghețată. Adică cedarea în fața capriciilor unui plângăcios și extinderea nefericirii la toți cei din jur. Fără ca vreuna dintre persoane să fie deplin mulțumită.

Energia de femeie de serviciu este de multe ori energia martirului (dar auto-devenit), a sacrificiului și a neputinței (asta este, nu am altă opțiune).

Cu alte cuvinte, este energia ”victimei”.

Prin definiție, ”victima” este cea care nu mai are nicio opțiune.

Cât timp avem ȘI ALTE OPȚIUNI, fie și doar interioare, de atitudine și perspectivă, nu suntem victime niciodată.

Părintele Arsenie Papacioc, închis în temniță, agresat, bătut, ținut nemâncat zile întregi nu a fost victimă o secundă, pentru că mental și emoțional a refuzat să fie o victimă. A refuzat să se lasă pradă deznădejdii, disperării, fricii și întunericului. A rămas în lumină și a spus mereu ”Dumnezeu este cu mine, indiferent ce se întâmplă cu corpul meu și în exterior”.

Și a stat continuu în lumină în interior, spre uimirea dar și neputința torționarilor săi.

Femeia de serviciu este o stare a eu-lui ce face conexiunea cu energia negativă a întunericului, într-un mod subtil, manipulator și foarte șiret.

”Biata de ea” spun ceilalți. ”Bietul de tine” care ești lângă ”biata de ea”, mai degrabă.

Astăzi vă rog să observați conversația cu o femeie de serviciu.

Sau să vă observați propria voastră conversație.

Puteți să vă țineți vorbele și să nu le lăsați să iasă șuvoi peste cei din jur?

Puteți să nu-i mai înecați în plângeri, nemulțumiri, reproșuri, critici și așteptări?

Puteți să opriți, prin amortizare, cascadele de descărcări verbale ale altor femei de serviciu din jur?

Când conștientizăm, PUTEM orice.

Să aveți o zi împuternicitoare, de Sfânta Vineri,

Cu iubire, tuturor!

Sursa text și foto: Facebook Zyanna Orinda
www.centrulnatura.ro