#ConstanțaEsteBine Primăvara este capricioasă, ca o domnișoară fandosită

Primăvara este capricioasă, ca o domnișoară fandosită.
Atât temperatura, cât și umezeala, se joacă zilnic cu simțurile corpurilor noastre.
Uneori numim aceste variații ”rele”, alteori le categorisim ca fiind ”bune”.

Suntem atât de prinși în etichete, încât nu reușim să vedem dincolo de ele, ceea ce este.
Astăzi este alături de noi Pisica lui Dalai Lama, în capitolul trei din cartea ”Puterea lui Miau” de David Michie.
O temă care ne pune pe gânduri, și este tema acestei perioade (oare voi ați observat-o la cineva din aproapierea voastră? Poate la voi înșivă?)

”Ești de obicei rău cu cineva? Îl desconsideri adesea? Poate că e o întrebare ciudată. Cititorii mai sensibili se pot simți ofensați că doar am întrebat așa ceva.
Dar am întâlnit multe suflete care sunt mânate de o cruzime ciudat de compulsivă, de obicei îndreptată către o anume persoană. Asemenea oameni vor reuși să facă față egoismului nepăsător al străinilor cu ajutorul stăpânirii de sine. Aceștia vor privi cu îngăduință comportamentul dezamăgitor al prietenilor lor. Dar ferească sfântul ca un anume individ să se abată câtuși de puțin de la perfecțiune, fie prin trimiterea unui e-mail greșit, de exemplu, fie prin înfulecarea unei felii delicioase de prăjitură în timp ce e la dietă, fie prin eșecul de a instala cu succes un nou soft, deși nu a profesat niciodată pentru a ști lucruri elementare despre computere – atunci orice fărâmă de obiectivitate este înlăturată. Persoana este dojenită că este idioată, un mâncău, o incompetentă stângace. Poate fi folosit un limbaj necuviincios. Invective dure pot fi adresate individului neajutorat, desconsiderându-i-se total bunăstarea mentală.

Te-ai putea întreba care este oare cauza acestui standard dublu înspăimântător. Cum poate cineva care este atât de înțelegător față de oricine altcineva să fie atât de nemilos de critic față de comportamentul acestui individ anume? Și în cazul în care e vreo îndoială despre cine vorbesc, du-te către cea mai apropiată oglindă și privește în ea. S-ar putea, dragă cititorule, să te trezești holbându-te în ochii celui mai ostil și mai intransingent critic al tău.
.....

Cât despre meditație....stăruiam zi de zi. Când Sfinția sa se trezea la trei dimineața să mediteze, și eu o făceam, stând cu labele sub mine și încercând să mă concentrez asupra respirației. Dar nu era ușor. Ar fi fost mult mai ușor să nu mai încerc, în loc să mă las trasă în jos și absorbită de fiecare gând negativ despre mine.

Exact cum să facem față unor asemenea provocări este un subiect cu care fiecare dintre noi se confruntă la nesfârșit. În majoritatea situațiilor, puțin răzbate în afară din lupta noastră interioară. În altele, dimpotrivă, presiunile latente pot irupe la suprafață în cele mai neobișnuite moduri.”

Dacă ați testat cele 10 minute de stat în tăcere, cu voi înșivă, zilnic, până acum, aveți deja ceva experiențe directe.
Oare o fi ceva adevăr în cele spuse de Pisica lui Dalai Lama?
Doar oglinda în care ne uităm ne poate spune.
Vă doresc o zi frumoasă de mai
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda