#ConstanțaEsteBine Proiectul anului 2023 – O carte pe săptămână. Cartea săptămânii – Arta parentajului plin de respect – Sura Hart și Victoria Kindle Hodson. Pagina 33

 
Capitolul 1

Respect și cooperare: ce vor părinții și cum pot să obțină
”Respectul și cooperarea sunt în fruntea listei de lucruri pe care părinții spun că și le doresc de la copiii lor. Poate că sunteți unul dintre numeroșii părinți dotați cu o alarmă vocală automată care se declanșează în toiul disputelor și zice: ”Eu chiar vreau mai mult respect și cooperarea din partea acestor copii!”. Sau poate că sunteți printre aceia, la fel de mulți, care se întreabă ce Dumnezeu se-ntâmplă de nu reușiți să obțineți respectul și cooperarea pe care le doriți. După tot ce faceți pentru copiii voștri, până la urmă cereți înapoi niște lucruri atât de simple, nu-i așa? Ei bine, da – și nu!

Respectul și cooperarea sunt considerate lucruri simple pentru că fac parte din nevoile voastre de bază. Pe de altă parte, configurarea condițiilor necesare obținerii lor cere mai multă atenție decât ați putea crede.

Am descoperit că vă puteți conecta la fluxul de respect reciproc și de cooperare dacă sunteți dispuși să faceți următoarele lucruri:

- Să vă amintiți că toți copiii învață din modelul părinților
- Să cooperați cu copiii
- Să considerați că nevoile voastre și cele ale copiilor voștri sunt la fel de importante
- Să vă analizați credințele despre copii

- Să deprindeți și să practicați cele 7 metode-cheie care stau la baza unui stil de parentaj plin de respect

Deși mamele și tații discută mult despre respect și cooperare, am observat că se perpetuează o profundă confuzie legată de acești termeni. Când sunt întrebați, părinții nu sunt foarte siguri ce anume înțeleg de fiecare dată când se folosesc aceste cuvinte; pot chiar să exprime lucruri diferite, în momente diferite, prin aceleași cuvinte. Și, pentru a complica și mai mult lucrurile, modurile în care părinții încearcă să obțină respect și cooperare dau greș, pentru că nu le arată copiilor nici respect, nici cooperare, cel puțin nu în termenii în care prezintă această carte cele două atitudini.

Cooperarea este o stradă cu două sensuri

Se pare că mulți părinți, în loc să se gândească la cooperare ca fiind o relație cu două sensuri de acțiuni – între ei și copiii lor – se gândesc la ea ca fiind o stradă cu sens unic, o dinamică în care copiii fac ce le cer părinții. Când copiii nu fac ceea ce se așteaptă de la ei, sunt catalogați drept necooperați și, din acel moment, situația poate aluneca cu ușurință spre aruncarea de cuvinte jignitoare, critici, învinuiri, certuri și conflicte. Încercările ulterioare de reconciliere se transformă adesea în compromisuri, negocieri și învoieli chinuite, ceea ce rareori satisface pe deplin nevoile cuiva .

I-ați spus vreodată copilului ceva de genul: ”E dezordine la tine în cameră. Vreau să faci ordine înainte să te duci la joacă”? V-ați întrebat apoi de ce copilul nu a făcut imediat ce i s-a spus și, eventual, și cu zâmbetul pe buze? Ați luat o decizie unilaterală și vă așteptați ca fiul sau fiica voastră să o îndeplinească în intervalul de timp și în conformitate cu standardele pe care le-ați impus. Pentru că ”la urma urmei, eu sunt părintele”. Această atitudine nu ia în considerare punctul de vedere al copilului. Când neglijați să luați în considerare nevoile, sentimentele și gândurile copilului vostru, precum și posibilele soluții pe care le-ar putea avea pentru a face ordine în cameră, riscați să îi pierdeți respectul și bunăvoința. Faptul că opune rezistență bombănind este pur și simplu o consecință firească a alegerii de a acționa fără să țineți cont și de el.


Prefixul ”co” din a coopera înseamnă ÎMPREUNĂ, la fel ca în co-creator și co-autor. În latină, operor înseamnă a lucra, așadar, cooperare înseamnă a lucra împreună. Adevărata cooperare nu este ceva ce poți lăsa pe seama altcuiva, să delegi. Când nu există acest principiu de a acționa împreună în desfășurarea vieții dintr-o casă – adică un acord legat de regulile care afectează viața copilului și atitudinea generală de a rezolva împreună problemele, de a lua împreună deciziile – vă puteți aștepta la următoarele consecințe firești: rezistență, certuri, sentimente rănite, încăpățânare și apariția pedepselor și a recompenselor.

O lege fundamentală a relațiile inter-umane este următoarea: absența cooperării într-un cămin duce la rezistență, care duce apoi la pedepse și recompense folosite pentru a forța supunerea, ceea ce duce la mai multă rezistență și așa mai departe. Părinții care uită de cooperare în căminul lor vor suporta consecințele acestei omisiuni. Dacă nu colaborați cu copiii voștri, nici ei nu vor dori să colaboreze cu voi.”

Un paragraf din carte destul de greu de mestecat și înghițit.

De digerat, nici nu poate fi vorba. Necesită masticație prelungită.

Am încredere în curajul vostru, continuăm să facem lectura unei cărți utile și interesante.

O zi minunată tuturor,


Sursa foto-text: facebook/ Zyanna Orinda 
Cu iubire,