#ConstantaEsteBine Săptămâna 5 din 2021. Confuzia ca binecuvântare

• Mi-am amintit de povestea lui Harap alb, în care tatăl împărat își testa feciorii porniți la drum

Săptămâna 5 din 2021
Confuzia ca binecuvantare
Începem astăzi o nouă săptămână din 2021. Și nu este doar un început ci și un final, pentru că este ultima săptămână din luna ianuarie.
Începuturile și finalurile se contopesc în cicluri repetitive, iar timpul este măsurat doar de corpurile noastre, ce reflectă experiențele avute în lume.
O nevoie importantă a Mintii noastre este să aibă o poveste cunoscută despre Realitate. Mintea adoră să inventarieze, să ordoneze și să structureze realitatea din jur.
 
Vedem asta la copiii mici care fac ”inventarul mental” în locurile în care merg: ”asta nu era aici, ăsta este diferit, aici lipsește ceva etc”.
Nici noi adulții nu suntem departe de ei. Când ne întâlnim cu cineva cunoscut, scoatem din baza de date a cunoașterii informațiile familiale și le trecem în inventar: ”ce mai face sotia? copilul? tot acolo lucrați? tot la bloc locuiți?” până când Realitatea din exterior se conformează cu povestea din inventarul Mintii.
 
De aceea nu ne plac Schimbările. ȘI de aceea nu se simțim confortabil cu necunoscutul.
Pentru că în acel moment, Realitatea exterioară nu se mai conformează poveștii Minții.
Mintea știe că mașinile nu zboară. Dacă persoana vede o mașină zburând, mintea spune: ”Mi se pare, așa ceva nu există”. Neagă realitatea. ”Wow!” și Mintea se blochează. Pentru că se întâmplă ceva ce nu există în ”inventarul său”. Apare confuzia.
Trăim într-o perioadă de confuzie. Pentru că Realitatea lumii din jurul nostru nu se mai suprapune peste poveștile despre ”cum ar trebui să fie lumea” din Mintile noastre.
 

Când suntem în stare de confuzie, ne străduim din răsputeri să potrivim povestea din minte cu realitatea din jur.
Și dacă Realitatea nu se vrea cuprinsă, stăpânită și neprevăzutul insistă în aparițiile sale, mintea intră în stare de și mai mare confuzie - ce duce la frică și panică.
Necunoscutul și necunoașterea sunt înspăimântătoare pentru Minte.
Dar dacă putem schimba punctul de vedere și să privim confuzia ca pe o mare binecuvântare?
O oportunitate de a ne depărta de vechea interpretare a Realitătii, de a ne elibera de lanturile mentale ce ne tineau prizonieri în anumite concepte și trecem prin confuzie, ca printr-un banc de ceață, pentru a ieși la soare și lumină de partea cealaltă?
 
Dacă toată confuzie în care ne aflăm nu este decât filtrul și testul de încercare al puterilor noastre, a credintei (trăite, nu doar verbalizate) și a încrederii în noi înșine și viață?
Dacă Marele Creator doar ne încearcă și ne testează, pentru a realiza cum să-și ajusteze Jocul la ceea ce am devenit cu toții, ca specie și ca ecosistem al planetei?
Mi-am amintit de povestea lui Harap alb, în care tatăl împărat își testa feciorii porniți la drum, îmbrăcându-se într-o haină de urs și ieșind înaintea lor de sub un pod.

Dacă toată confuzia și senzațiile de nesiguranță și derutare prin care trecem sunt doar acele momente în care Credinta în Divin ne-a fost pusă un pic la încercare, să observăm și noi cum ne descurcăm ÎN PRACTICĂ, dincolo de teoria de la școală?
Merită să medităm în săptămâna 5 la această ipoteză, mai ales că Luna plină în Leu de joi ne va aduce la suprafață la maxim nesiguranța, neîncrederea, îndoiala și necredința.
Este bine sa le vedem.
 
Este bine să le simțim. Pentru a nu ne mai face iluzii și pentru a nu mai permite Mintii sa faureasca discursuri inutile.
Și este util să susținem în continuare corpul fizic, care are nevoie de mișcare, de întinderi, de mângieri și masaje, de băi și dușuri calde și de multă blândețe și considerare.
Este util să avem grijă de Ficat si să-i oferim zaharuri de bună calitate: fructoza (fructe), glucoza (miere, sirop de artar), alti carbohidrati (cereale fără gluten - orez, mămăligă, hrișcă, quinoa sau cartofi, dovleac, castane, napi și altele).
 
Ficatul nostru va cere glucide.
Și le vrea simple, nu combinate cu grasimi. Se pare că o combinatie glucide și grăsimi NU POATE fi prelucrata de ficat. Si acest lucru este foarte evident la multa lume, mai ales datorită stagnarii in casa.
Mintea vrea ”dulciurile familiale”. Care sunt combinatii cu grasimi si zaharuri. Ficatul nu le poate folosi.
Cand are prea multe de procesat, ficatul devine CONFUZ. Și se oprește din functionare.
 
Asa incat, întreaga săptămână suntem atenti la alimentatie, la miscare și mai ales, la povestea Mintii. Când apare confuzia, ne putem opri si respira.
Nu stim ce replică să dăm cuiva? Ne oprim si respiram.
Nu stim ce decizie sa luam? Ne oprim si respiram.
Depasim cu zambetul pe buze Luna Plina si ne umplem inimile cu bucurie și voie buna.
Confuzia este o binecuvantare. Pentru că dincolo de ea este mereu Claritatea, și odata cu ea, vine și Lumina.
Sa ne vedem cu bine, dincolo de valul de ceata al lumii.
Sa fim bine,
Va iubesc!
 
Sursa text si foto: Facebook.com/zyanna.orinda.7