#ConstanțaEsteBine Sculptorul Răzvan Paul Mihăescu a donat Constanței bustul maestrului Jean Constantin (galerie foto+document)

Cei care trec, zilele acestea, prin dreptul restaurantului „Zorile” și zăresc o statuie cu o pungă portocalie pe cap se întreabă cu certitudine cui îi aparține acel bust. Cel mai repede se duc cu gândul la maestrul Oleg Danovski, întrucât se află în imediata vecinătate a locuinței fiului său.
Dar nu este așa, ci este vorba despre statuia altui maestru, dar al comediei românești. Bustul lui Jean Constantin a fost realizat de sculptorul bucureștean Răzvan Paul Mihăescu și donat municipalității, care intenționează să amenajeze un spațiu în care chiar să fie pusă în valoare lucrarea acestui apreciat sculptor român. De altfel, biroul de presă al Primăriei municipiului Constanța ne-a informat că zona respectivă este în plină amenajare și va arăta cu totul altfel în cele din urmă.
 

„Ca artist, ești făcut să dărui, nu să iei”

O autoritate incontestabilă în istoria artelor plastice românești, sculptorul Răzvan Paul Mihăescu (vezi CV secțiunea Documente) a împlinit pe 3 iunie 66 de ani, iar legăturile sale cu Constanța sunt foarte vechi și destul de intense, după cum ne mărturisea ieri. „Acolo s-a născut băiatul cel mare al meu și al Dianei Cheregi (regretata actriță a Teatrului de Stat). Acesta a fost un prim contact afectiv, uman, frumos. Apoi o altă... poveste, cea a monumentului Marinarului, al cărui proiect l-am câștigat și nu s-a mai făcut, din motive care nu țin de mine și nici de ceilalți artiști.
Jean Constantin se numără printre actorii prieteni mie din alte timpuri. Pe vremea când trăiau și Mircea Mureșan, și Ștefan Iordache, și ne constituisem într-un cerc de prieteni de vârste apropiate.
Mi-amintesc că, la un moment dat, prin anii 82-82, la Techirghiol, pe vremea când primar era un profesor de fizică foarte frumos, care semăna cu Falstaff, eram cu Jean și a venit și regretatul Marin Moraru”.
Aducând vorba de gestul său impresionant, de a dona această lucrare, sculptorul Răzvan Mihăescu a afirmat că nu e deloc impresionant, ci mai repede un gest de normalitate. „Am fost întotdeauna de părere că un artist nu trebuie amestecat cu viața politică, pentru că este și așa destul de oropsit, nu-i nevoie să-l mai mânjească diversele puteri politice de-a lungul timpurilor. În ceea ce mă privește, sigur, am trăit toate vremurile politice și le-am suportat consecințele, ca oricare alt român, nu în mod special.
Și când spun că este un gest normal, mă refer și la faptul că nu este primul bust pe care îl realizez. Am mai făcut bustul lui Gheorghe Dinică, al lui Ștefan Iordache, actori care au și apucat să-și vadă propriile statui (De asemenea, este autorul bustului poetului Grigore Vieru, amplasat în Parcul Herăstrău din București, în urmă cu nouă ani – n.r.).
Până la urmă, ca artist, ești făcut să dărui, nu să iei. Cum să nu faci niște portrete, niște amintiri pe limba ta, în așa fel încât să nu uite lumea de oamenii care au contat pentru cultura românească. E trist că nu sunt mai mulți ca mine, aplecați către a lăsa nu propriul nume, ci amintirea artistului imortalizat. Pentru un om de cultură, uitarea este cel mai cumplit lucru, și-atunci, dacă nu poți pentru tine, măcar faci pentru altcineva. Un artist care nu este generos și care nu simte, nu trăiește generozitatea în sine, prin el, ăla nu este artist, e pârât. Un artist nu poate să fie meschin, nici pizmaș, nici escroc, pentru că nu te mai poți numi artist, ci un cvasinecunoscut cu abilități estetice. Ori, la o analiză atentă, nimeni dintre artiști nu-și dorește asta. Sigur că da, artiștii sunt și ipocriți; din păcate, majoritatea vorbesc de modestie, este un paradox. Un artist care nu crede că istoria artelor s-a inventat pentru el nu este artist, înseamnă că nu crede în el și înseamnă că nu va face nimic niciodată. Pentru că nu are cum și nici nu o să-i iasă”.
 
Așteptăm cu interes și o inaugurare în prezența reputatului sculptor român, care, după cum aveam să descoperim, are multe amintiri-trăiri legate de Constanța, un motiv în plus de a se bucura de un omagiu pe măsura gestului și a valorii sale.