#ConstanțaEsteBine „Țesători de povești”, interpretați de dr. Sorina Soescu

Pe scurt, cea mai recentă postare a Zyannei Orinda pe Facebook (dr. Sorina Soescu) s-ar rezuma la o frază scurtă: eu nu cred în ceea ce se întâmplă.
 

 
„Realitatea care ne înconjoară este o combinație între Natura frumoasă pe care am descoperit-o când agitația umană a încetat și o poveste subiectivă cu care suntem toți de acord.
 
Banii sunt doar niște hârtii. Nu îi poți mânca. Nu te poți îmbrăca cu ei. Nu poți face nimic cu ei. Au valoare pentru că noi toți credem și suntem de acord cu povestea economiștilor.
Dacă am înceta să credem în poveste, banii s-ar transforma peste noapte în ceea ce sunt, în realitate - hârtii tipărite.
 
Bolile sunt doar denumiri date de un grup de oameni numiți medici unor tulburări pe care le observă la corpurile celor din jur. Nu există ca atare. Sunt doar niște povești, inventate de oameni cărora noi le acordăm autoritate și în care avem încredere. Dacă acești oameni vor să folosească poveștile și să ne vândă produse sau servicii medicale, o pot face cu multă ușurință. Diferența între ce cunosc ei (sau ce credem că ei cunosc) și ce știm noi este prea mare. Așa că acceptăm povestea care ni se spune.
 
Mi-au trebuit 30 de ani de testări, experiențe și mult studiu să destram poveștile în care am fost prinsă de la începutul vieții. Am aflat despre puterea corpului omenesc, despre liniile sale de apărare imunitară (nici mai mult nici mai puțin de 7 la număr, sau chiar 9 după alții, precum cele nouă vieți ale pisicilor). Am refăcut povestea relației cu virușii, bacteriile și ciupercile, care au încetat să mai fie dușmani și au devenit gunoierii ce ne arată cât gunoi s-a strâns în interiorul corpului.
 
În ultimele două luni, o poveste țesută de o mână de țesători foarte pricepuți se străduie să mă convingă de inutilitatea celor 30 de ani de studii și experiență. Am refuzat să particip mental, emoțional și cognitiv la povestea socială globală. Da, ca la orice bal mascat, îmi pun costumația când ies pe stradă. Este chiar amuzant. Dar în rest, povestea rămâne doar o poveste, nici măcar interesant spusă.

 
Bunicii mei credeau în fantome, în descântece, în blesteme și în spirite ale întunericului. Și făceau fel și fel de ritualuri de protecție. În prezent, dacă eu aș proceda ca ei, cei din jur ar râde de mine, pentru că țesătura poveștii bunicilor s-a destrămat și a fost realizată alta, în jurul științei atotputernice: ritualurile vaccinurilor și antibioticelor care rezolvă orice - de la riduri, la bătături și mătreață.
 
Lumea este plină de țesători de povești, iar oamenii îi urmează pentru că acceptă poveștile. Și le tot spun unul altuia, până aceste povești chiar par reale - ăla a făcut, celălalt a pățit, ia ascultă ce a spus x sau y și așa mai departe.
 
Când ne întâlnim, ne spunem povești unul altuia. Fiecare crede atât de tare în povestea sa, încât suferă fizic la cuvinte urâte sau jigniri. Cuvintele sunt doar POVEȘTI. Interpretarea lor este cea care ne produce suferință. Iar această interpretare se întâmplă ÎN NOI. Nu în cel care spune povestea.
 
Țesătorii de povești nu ar mai avea putere dacă beneficiarii și-ar închide receptoarele. În prezent, oamenii închid televizoarele, închid telefoanele și calculatoarele și se bucură de interacțiunea cu familia și copiii, de citit cărți și de plantatul florilor.
Povestea încetează să mai fie reală pentru ei. Când spui nu unei povești, ea încetează să te mai afecteze.

Așa au pornit toate schimbările și revoluțiile.
Spunând NU poveștilor.
 
Vă mai amintiți de 1989? Ultima oară când am spus NU în grup mare? Ce mult a trecut de atunci.
Și ce puțin ne-am schimbat.
Ce puțin s-au schimbat lucrurile în jurul nostru.
Liniștea din jur ne îmbie să ieșim în Natură. Și ce clar vezi totul din afara poveștii!
Vă iubesc!”.
Sursa foto: Facebook Zyanna Orinda

Citește și:

#ConstanțaEsteBine Pur și simplu... „Liniște”, trăită de dr. Sorina Soescu