#ConstanțaEsteBine Valul 13 de energie – partea a doua – ziua 12 27 decembrie 2024! Mai sunt 5 zile până se termină 2024
#ConstanțaEsteBine: Valul 13 de energie – partea a doua – ziua 12 27 decembrie 2024! Mai sunt 5 zile până
27 Dec, 2024 13:03
ZIUA de Constanta
291
Marime text
Valul 13 de energie – partea a doua – ziua 12
27 decembrie 2024
Din acest moment voi da drumul la numărătoarea inversă până la finalul anului.
Mai sunt 5 zile până se termină 2024.
Astăzi încep o poveste despre ”Cadoul cu ambalajul fermecat”, care se va termina odată cu acest an.
A fost odată ca niciodată o prințesă pe nume Ziona, ce locuia într-o țară îndepărtată, la care se ajungea printr-o călătorie lungă, prin văi întunecate și dealuri greu de urcat.
Drumul către țara prințesei trecea prin ținuturi în care stăpâneau balaurii cu șapte capete și dragonii ce aruncau flăcări din gură.
În mijlocul ținutului era un lac uriaș, cu apă de culoare azurie, iar în mijlocul lacului se afla o insulă pe care era construit castelul în care locuia prințesa Ziona.
Prințesa locuia de o viață în castelul din mijlocul apelor, construit de strămoșii ei, și aranjat de fiecare generație să fie un pic diferit, dar să rămână același castel.
Într-o zi, la o Sărbătoare de aniversare, prințesa a primit de la părinții săi un cadou ambalat într-o hârtie fermecătoare, cu desene colorate și forme surprinzătoare, care o făceau să întoarcă acel cadou pe toate părțile, pentru a-i admira ambalajul. Deasupra hârtiei, era o fundiță roșie perfectă, cu cel mai adorabil pampon. Ambalajul arăta atât de atractiv și se potrivea perfect cu forma cadoului, încât nu i-a venit să-l deschidă zile întregi. Nu o lăsa inima să strice frumusețea de fundă și minunăția formelor și culorilor de pe fiecare fațetă.
Ziona a stat zile întregi cu cadoul împachetat, jucându-se cu el așa și având fantezii despre cum ar putea să-l deschidă fără să-l strice. Zilele au trecut, nopțile s-au prelungit și s-a trezită că visează la ce este dincolo de ambalajul atractiv și colorat. De multe ori s-a decis să-l desfacă și de tot atâtea ori s-a răzgândit, regretând să strice ceva împachetat atât de artistic și cu multă grijă de părinții săi.
S-a trezit că-și pune întrebări foarte serioase, mult prea serioase pentru o prințesă care se bucura de viața în castel:
- De ce este nevoie să stric un ambalaj atât de perfect, pentru a descoperi ce este în cadoul primit?
- Dacă voi fi dezamăgită de cadoul care este în interior, și îmi va părea rău că am pierdut și perfecțiunea ambalajului?
- Chiar nu este nicio modalitate să păstrez și ambalajul intact și să descopăr ce este în interiorul cadoului?
A venit și ziua în care agitația din interiorul Zionei crescuse atât de mult, încât n-a mai stat să gândească o variantă mai blândă de scos ambalajul. S-a repezit la fundă și a desfăcut-o, a rupt hârtia frumos împachetată, a eliberat cutia din interior, pe care a deschis-o nerăbdătoare și a rămas împietrită. Pe fundul cutiei era un glob mic de lumină pulsatorie care părea viu și respira.
S-a uitat prelung la globul luminos, fără măcar să aibă un singur cuvânt în minte.
Când s-a trezit în fața necunoscutului, mintea a tăcut, pentru că nu avea cuvinte să-l descrie și prințesa a rămas pentru prima oară în liniște și tăcere.
Nu mai era nicio voce din mintea ei ca să-i descrie ce vede și nu înțelegea nimic din era acolo, cuprins cu ochii și perceput cu întregul corp.
Copleșită, Ziona și-a acoperit ochii cu palmele și a început să plângă. Altceva nu reușea să facă în acel moment. Când a deschis ochii, după ce lacrimile au ușurat starea de tensiune din corpul ei, a clipit neîncrezătoare.
Pachetul era în fața ei ca nou, de parcă nu fusese niciodată deschis, cu ambalajul intact, desenele fermecătoare întregi și fundița mai frumoasă ca niciodată.
Ce s-a întâmplat oare?
Prințesa Ziona s-a șters la ochi, și-a aranjat părul ciufulit a întors cadoul pe toate părțile, și a realizat că nu mai înțelege nimic.
Era bucuroasă și tristă în același timp. Bucuroasă că ambalajul cel frumos era întreg, dar tristă că nu apucase să exploreze prea bine ce era în cutie.
Și-a propus ca următoarea zi să încerce din nou să deschidă ambalajul cel frumos.
Pe mâine, dragii mei, cu continuarea poveștii prințesei Ziona
Să avem o zi cât mai bună și eficientă, continuând drumul către finalul anului calendaristic
Mulțumesc că suntem împreună mediccuexperienta.substack.com
Cu iubire, tuturor
Articol și foto preluate de pe Facebook/Sorina Soescu
27 decembrie 2024
Din acest moment voi da drumul la numărătoarea inversă până la finalul anului.
Mai sunt 5 zile până se termină 2024.
Astăzi încep o poveste despre ”Cadoul cu ambalajul fermecat”, care se va termina odată cu acest an.
A fost odată ca niciodată o prințesă pe nume Ziona, ce locuia într-o țară îndepărtată, la care se ajungea printr-o călătorie lungă, prin văi întunecate și dealuri greu de urcat.
Drumul către țara prințesei trecea prin ținuturi în care stăpâneau balaurii cu șapte capete și dragonii ce aruncau flăcări din gură.
În mijlocul ținutului era un lac uriaș, cu apă de culoare azurie, iar în mijlocul lacului se afla o insulă pe care era construit castelul în care locuia prințesa Ziona.
Prințesa locuia de o viață în castelul din mijlocul apelor, construit de strămoșii ei, și aranjat de fiecare generație să fie un pic diferit, dar să rămână același castel.
Într-o zi, la o Sărbătoare de aniversare, prințesa a primit de la părinții săi un cadou ambalat într-o hârtie fermecătoare, cu desene colorate și forme surprinzătoare, care o făceau să întoarcă acel cadou pe toate părțile, pentru a-i admira ambalajul. Deasupra hârtiei, era o fundiță roșie perfectă, cu cel mai adorabil pampon. Ambalajul arăta atât de atractiv și se potrivea perfect cu forma cadoului, încât nu i-a venit să-l deschidă zile întregi. Nu o lăsa inima să strice frumusețea de fundă și minunăția formelor și culorilor de pe fiecare fațetă.
Ziona a stat zile întregi cu cadoul împachetat, jucându-se cu el așa și având fantezii despre cum ar putea să-l deschidă fără să-l strice. Zilele au trecut, nopțile s-au prelungit și s-a trezită că visează la ce este dincolo de ambalajul atractiv și colorat. De multe ori s-a decis să-l desfacă și de tot atâtea ori s-a răzgândit, regretând să strice ceva împachetat atât de artistic și cu multă grijă de părinții săi.
S-a trezit că-și pune întrebări foarte serioase, mult prea serioase pentru o prințesă care se bucura de viața în castel:
- De ce este nevoie să stric un ambalaj atât de perfect, pentru a descoperi ce este în cadoul primit?
- Dacă voi fi dezamăgită de cadoul care este în interior, și îmi va părea rău că am pierdut și perfecțiunea ambalajului?
- Chiar nu este nicio modalitate să păstrez și ambalajul intact și să descopăr ce este în interiorul cadoului?
A venit și ziua în care agitația din interiorul Zionei crescuse atât de mult, încât n-a mai stat să gândească o variantă mai blândă de scos ambalajul. S-a repezit la fundă și a desfăcut-o, a rupt hârtia frumos împachetată, a eliberat cutia din interior, pe care a deschis-o nerăbdătoare și a rămas împietrită. Pe fundul cutiei era un glob mic de lumină pulsatorie care părea viu și respira.
S-a uitat prelung la globul luminos, fără măcar să aibă un singur cuvânt în minte.
Când s-a trezit în fața necunoscutului, mintea a tăcut, pentru că nu avea cuvinte să-l descrie și prințesa a rămas pentru prima oară în liniște și tăcere.
Nu mai era nicio voce din mintea ei ca să-i descrie ce vede și nu înțelegea nimic din era acolo, cuprins cu ochii și perceput cu întregul corp.
Copleșită, Ziona și-a acoperit ochii cu palmele și a început să plângă. Altceva nu reușea să facă în acel moment. Când a deschis ochii, după ce lacrimile au ușurat starea de tensiune din corpul ei, a clipit neîncrezătoare.
Pachetul era în fața ei ca nou, de parcă nu fusese niciodată deschis, cu ambalajul intact, desenele fermecătoare întregi și fundița mai frumoasă ca niciodată.
Ce s-a întâmplat oare?
Prințesa Ziona s-a șters la ochi, și-a aranjat părul ciufulit a întors cadoul pe toate părțile, și a realizat că nu mai înțelege nimic.
Era bucuroasă și tristă în același timp. Bucuroasă că ambalajul cel frumos era întreg, dar tristă că nu apucase să exploreze prea bine ce era în cutie.
Și-a propus ca următoarea zi să încerce din nou să deschidă ambalajul cel frumos.
Pe mâine, dragii mei, cu continuarea poveștii prințesei Ziona
Să avem o zi cât mai bună și eficientă, continuând drumul către finalul anului calendaristic
Mulțumesc că suntem împreună mediccuexperienta.substack.com
Cu iubire, tuturor
Articol și foto preluate de pe Facebook/Sorina Soescu
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii