#ConstanțaEsteBine Valul 3 de energie – partea întâi – ziua 1 25.02.2024 A trecut luna plină

Valul 3 de energie – partea întâi – ziua 1
25.02.2024
A trecut luna plină.
Cu tot cu vârtejul produs în creier și în viețile noastre.
Vă mulțumesc tuturor pentru corecturile primite.

Aveți dreptate când îmi semnalați erorile de date (cifre) sau de interpretări.
Mintea se duce în realitatea sa interioară, care de multe ori este diferită de cea exterioară.
Mi-am amintit de o întâmplare din copilărie, pe care o am extrem de vie în memoria corporală. O zi în care părinții s-au decis să ne ducă, pe sora mea și pe mine, la un fotograf, să facem o ”poză” oficială. În procesul îmbrăcării și cosmetizării noastre ”să dăm bine la fotografie”, m-am supărat pe ceva ce a făcut sau spus tata. Nu mai știu exact ce a fost, dar m-am supărat atât de tare, încât îmi amintesc doar clocotul interior, furia și nemulțumirea. Eram supărată pe el și vroiam să rămân supărată pe el.

Doar că odată ajuns la fotograf, tata s-a străduit din răsputeri să mă facă să râd.
Iar eu am simțit că mă forțează să fiu într-o stare pe care el o dorea, dar care nu se potrivea cu ceea ce simțeam eu.
Mesajul a fost clar: ”este greșit ce simți tu, nu doresc să simți așa; ca să mă faci pe mine, părintele tău, să mă simt bine, trebuie să reacționezi cum aștept eu să o faci.”
Copiilor le sunt invalidate senzațiile, emoțiile și trăirile la fiecare pas.


Pentru că părinții nu se simt confortabil cu tristețile, furiile, nemulțumirile și durerile produse de fiecare pas în viață, îi silesc pe copii să nu le exprime și să le ascundă.
Realitatea trăirii interioare este una. Așteptările celor apropiați sunt altele.
V-am pus o fotografie emblematică despre ”ce simțeam” în copilărie și ce se aștepta, de fapt, de la mine, să simt.
Din acel moment, a început ”dedublarea” interioară, și sciziunea între corp și minte.

Știu că în postările zilnice, cei care citesc așteaptă de la mine informații exacte, cunoștințe precise, recomandări și indicații ”de expert”. Și când apare confuzia interioară, partea de haos, imprecizia ființei umane, prinse în vârtejul energiei, corecturile nu întârzie să apară, izvorâte din toate așteptările sociale.
Sunt foarte recunoscătoare pentru toate oglindirile primite. Reprezintă cele mai prețioase cadouri ale propriei evoluții.
Știu exact unde mă aflu pe drumul cunoașterii interioare.


Retrăirea trecutului, în forma prezentului, îmi arată cât mai am de lucru.
Recunoștința este energia zilei de astăzi, pentru că luna plină a mai scos la suprafață încă ceva profund, care necesită prelucrat, înțeles și integrat.
Am redescoperit lipsa comunicării cu senzațiile profunde, indiferent cum sunt acestea.
Astăzi este vorba despre realitatea corpului, așa cum este în prezent. Acum.

Orice fel de disconfort, durere sau reacție emoțională se conectează cu momentul prezent.
Este singura realitate.
Conexiunea cu trecutul este povestea minții, ce continuă să dea un brânci în afara prezentului. Mintea rulează doar amintiri, dar atât de ancorate în senzațiile corporale de atunci, încât sunt retrăite la orice fel de răscolire din prezent.

Pe viitor, la postările din ziua de lună plină, în lunile ce urmează, am să exprim pe scurt, doar un mesaj de reamintire.
”Este lună plină. Trăiește în prezent.”
Și nu mai fac referire nici la astrologia vestică, vedică sau din altă tradiție. Ci la astrologia vie, a propriilor senzații și trăiri. Cea care mă conectează cu mine însămi. Vă iubesc pentru tot ce aduceți în fiecare moment, cu fiecare comentariu.

Să avem o zi de conexiune cu corpul, cu senzațiile sale și cu realitatea lui din acest moment, oricum este, în orice fel se simte.
A trecut valul de energie și încă suntem aici. N-a murit nimeni și nimic (doar Ego-ul este un pic ciufulit) și mai mult de atât, lecția a fost profundă și extrem de utilă.
Suntem rezistenți și puternici. Ce minune de corp, ce Suflet extraordinar!
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda