#ConstanțaEsteBine Valul 4 de energie - partea întâi - ziua 11. 5.04.2024. Luna în scădere merge înainte

Valul 4 de energie - partea întâi - ziua 11
5.04.2024

Luna în scădere merge înainte, prin toate aceste tuneluri și portaluri de energie – prin Mercur retrograd, prin furtuni de nisip saharian (sau orice fel de praf ciudat care cade peste casele noastre) și alte tulburări climatice, electromagnetice și emoționale.

Pentru că este perioadă de eliminări și curățenii, astăzi este despre „gol”.
Când începem să scoatem și să eliminăm (de oriunde) creăm spații goale.
Dacă ne oprim din a mai consuma alimente și facem posturi, golim rezervele de grăsimi și reziduuri, dar ne trezim de multe ori cu stomacul ”gol”.

Senzația de ”gol” și ușurare este un tip de senzație ce necesita experimentată direct.
Dar ea trezește și o stare de neliniște, agitație și anxietate.
Parcă nu ne este bine când este ceva ”gol” – deși simțim ușurarea în același timp.


Corpul este cel care apreciază ușurarea.
Stomacul gol, capul gol de gânduri, casa goală și fără obiecte, coșul de gunoi gol, programul zilnic gol, fără presiune și așteptări.
Dar mintea este cea care vine cu anxietatea și frica.
Cum să fie agenda de lucru goală, buzunarul (sau portofelul) gol, fără relații și fără perspectiva de familie, cum să nu fie emoții – măcar un pic de dramă, de suferință, de poveste acolo?
Cum să spui cuiva care te întreabă ce mai este nou? Golul, nimicul, spațiul vid.

Când se face un gol cât de mic în viața noastră (pleacă o persoană, dispare o relație, pierdem un serviciu, sau un obiect, se strică ceva și aruncăm, eliberăm programul de o anumită sarcină etc) cum tendința este să umpli rapid acel gol cu orice, doar să dispară neliniștea și anxietatea minții.

Îmi amintesc de un anumit moment în timpul posturilor cu apă, în care mă simțeam ușoară, relaxată, conectată cu corpul, fericită fără niciun motiv. Și mintea a venit cu gândul ”păcat că nu poate dura mult starea asta. Ce-o să te faci fără suferința?”

Și în seara respectivă, am mâncat amestecat, am produs durere intestinală și m-am reîntors în ”cunoscutul” suferinței corporale.
Am realizat că nu știu să trăiesc fără suferință, cu stare de bine, nu am idee ce pot face cu mine, când mi-e bine și nu este nevoie să folosesc nimic din mecanismele de compensare ale durerii.

De atunci, au trecut zeci de ani, și mi-a luat foarte mult efort (și încă îmi ia) să învăț să stau cu starea de bine, cu ”golul” – de fiecare dată când se creează, să mă bucur de prezența sa și să descopăr cu ce îl pot umple, care să aducă bine și bucurie – nu familiarul suferinței.
Este un proces de lungă durată, la fel ca și înlocuirea unui obicei prost cu unul favorabil. Necesită multă răbdare și toleranță imensă la greșeală și propria prostie / ignoranță.
https://alexaevent.ro/.../sfaturi-vindecatoare.../

Astăzi vă recomand să vă uitați la ”goluri”, inclusiv la senzația de stomac gol (este foame, sau doar goliciune) și dacă puteți, să nu vă grăbiți să o umpleți cu orice vine.
Să stați puțin cu golul, să vedeți ce vă spune mintea, ce dorește, de fapt, corpul și să vă familiarizați cu ideea. Golul alternează cu plinul. Sunt alternanțe normale și naturale.
Nu poate fi doar gol, sau doar plin. Nu poate fi doar bine, niciodată rău.
https://alchida.ro/.../webinar-alternanta-sustinut-de-dr.../

Observăm puțin asta?
O zi cât mai interesantă, cu cât este mai ”goală” cu atât mai interesantă!
Cu iubire, tuturor



Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda.