#ConstanțaEsteBine Valul 8 de energie - partea întâi - ziua 5. 10 iulie 2024. Săptămâna avansează, luna este în creștere, corpurile rețin tot ce au de reținut

Valul 8 de energie - partea întâi - ziua 5
10 iulie 2024

Săptămâna avansează, luna este în creștere, corpurile rețin tot ce au de reținut (o fac cu mai multă ușurință ca în alte perioade).
Astăzi este despre amintiri și cicluri de repetiție.

Memoria este o chestiune ciudată.
Studiată și foarte studiată de oamenii de știință, memoria și depozitul de amintiri rămân în continuare mistere dificil de priceput.

Este interesant de observat ce țin oamenii minte, cum țin oamenii minte și cât timp țin oamenii minte.

Am realizat în ultimii ani cum Stăpânii Jocului se joacă cu detaliile care compun memoria oamenilor și folosesc uitarea naturală (care este mecanism de protecție) pentru a re-aduce iar și iar noi mode și noi tendințe.


Pentru că mă interesează mult domeniul nutriției, descoperind în rafturi câteva cărți mai vechi, luate din perioada când studiam în Florida cu dr. Robert Morse, am realizat că ”modele alimentare” apar și dispar, pe măsură ce interesul oamenilor pentru ele apare și dispare.

La finalul anilor 1800 oamenii erau interesați de cerealele integrale, reverendul Graham propunea o pâine cu tărâțe în locul celei albe, din făină rafinată, carbohidrații erau considerați agresorii sistemului digestiv și reduși, în favoarea proteinelor și legumelor.
Primul război a făcut o pauză în modele alimentare, dar acestea au fost reluate ulterior. Inițial carbohidrații au devenit iar cei mai importanți în dietă, câțiva ani apoi, către anii 1930, dieta keto (nu sub acest nume), cu proteine, grăsimi și legume, devenise moda perioadei.
Odată cu războiul, moda dietelor a dispărut din nou, fiind înlocuită cu alimentele ultraprocesate precum margarina și supele instant, care înlocuiau deficitul de alimente proaspete.
După al doilea război, industria alimentară a reluat moda cu ”fibrele sănătoase” și cerealele de mic dejun, cu pâinea integrală și carbohidrații ca fiind baza alimentației.
Prin anii 1970 a început și moda cu sucurile de fructe și legume, dietele cu hrană vie (crudă) și cu fructe exclusiv.
Începând cu anii 2000, mișcarea cu întoarcerea spre natură s-a temperat și au reînceput alte diete – macrobiotică, paleo, low carbs, keto – în care proteinele și grăsimile sunt considerate cele mai importante componente ale alimentației, fiind excluși iar carbohidrații (cerealele, amidoanele și fructele).


Observați cercul cum se învârte?
Aceleași mode se reîntorc și sunt rulate în social, pentru că fiecare dintre ele reprezintă surse de venituri extrem de importante pentru industria alimentară.
De ce apar și dispar modele alimentare?

Pentru că niciuna dintre ele nu are răspunsul la întrebarea: care este alimentația potrivită pentru corpul uman.
Ființele umane au ”anotimpuri” și stadii de evoluție interioară, și în fiecare etapă, este potrivit altceva.
Ce se potrivește în copilărie, nu mai este valabil în adolescență și apoi de-a lungul vieții, se tot schimbă nevoile și posibilitățile corpului.

Din propria mea experiență, nu există ”o dietă” care să fie potrivită pentru un om, de-a lungul întregii vieții.
Nevoile alimentare, posibilitățile de digestie și prelucrare ale corpului, dar și nevoile de creștere ale ființelor umane – necesită diferite tipuri de diete.
De aceea, la fel cum în cadrul creșterii mentale, trecem prin clase diferite la școală (de la clasa 1 la clasa a 12-a) la fel și în alimentație, parcurgem etape diferite, care sunt trepte.
Când este nevoie de o anumită direcție (mai mulți carbohidrați, mai multe crudități), când este nevoie de altă direcție (mai multe grăsimi, ceva proteine), când combinăm cu mișcarea, când combinăm cu meditația și rugăciunea.

Amintirile sunt povești ale minții. Mereu filtrate și mereu ajustate la propria noastră stare interioară. Dacă ne ducem viața în baza amintirilor (mâncăm pentru că memoria ne spune că asta am făcut și în trecut) neglijăm să mai trăim în prezent.

Vă invit astăzi să observați, dacă este posibil, de ce consumați hrana pe care o consumați? Pentru că o faceți de mult timp? Sau pentru că organismul are nevoie de ea în acest moment?
Observatorul interior, cel care ne însoțește de-a lungul vieții, poate fi accesat oricând avem nevoie.
Să avem o zi prezentă,

Cu iubire, tuturor


Sursă: Facebook/Zyanna Orinda.