#ConstanțaEsteBine Ziua 124 – 3.05.2022 Astăzi sărbătoresc celulele

Corpul nostru extraordinar este format dintr-un număr uriaș de unități mici numite celule.
Fiecare dintre acestea este o entitate independentă, care poate exista de sine stătător: are toate organitele ce îndeplinesc funcțiile fundamentale: nutriție, eliminare, relație.

Celulele au fiecare un creier, care funcționează ca un filtru important pentru realitatea lor: acceptă anumite realități, resping altele.
Când învățam despre celule la orele de biologie din școală, am crezut mereu că nucleul din centrul celulei este creierul (mi se părea natural ca acest organ important să aibă poziție centrală). Dar ulterior, am aflat că nucleu este doar organul sexual al celulei, cel care o ajută să se multiplice (să se înmulțească) și să transmită informația genetică.

Uitându-mă la ființele umane, am constatat că și aici, zona sexuală este situată în partea centrală a corpului (mai ales la femei), în timp ce creierul este la periferie.
Atunci, am putut să înțeleg și la o celulă care este, de fapt, creierul său: membrana celulară.

Structura acesteia este identică cu cea a creierului nostru (grăsimi și fosfor), iar funcția pare identică cu modul în care noi ne raportăm la viață: învățăm să filtrăm din realitatea noastră ceea ce este familiar, ce ne convine și ce alegem.

La celule, filtrarea se face cu ajutorul unor receptori, care permit sau nu intrarea în celule a unor substanțe sau particule. De aceea pot apare o mulțime de lipsuri și carențe de minerale (calciu, zinc, magneziu etc), pentru că acești receptori sensibili de la periferia celulelor pot fi blocați în multe feluri (prin substanțe toxice, gen Aluminiu, Mercur, Cadmiu, Arsenic, Strontiu, Titaniu, Bariu sau alți poluanți). În alte situații, când suprarenalele nu funcționează bine și nu oferă hormoni care să îndeplinească rol de paznici conștienți ai receptorilor, mineralele de calitate nu sunt acceptate în celule.

Creierul celulelor este învățat / școlit zilnic ce să accepte și ce să nu accepte ca realitate interioară. Cu alte cuvinte, cu fiecare celulă, corpul nostru devine ceea ce intră în interior și este asimilat și considerat propriu.
Acest lucru se întâmplă în creierul nostru de oameni cu vorbele (cuvintele).
Marii înțelepți ai lumii consideră cuvintele drept reala putere magică a ființelor umane. Prin intermediul acestora, noi asamblăm o realitate ce devine viața noastră.

Dacă nu ne place realitatea pe care o trăim și starea în care se află corpul nostru, tot ce putem să facem este să schimbăm filtrul prin care o privim. Începem prin a schimba cuvintele cu care vorbim despre noi, despre lume, despre trecutul nostru. Și pas cu pas, și substanțele cu care intră în contact celulele noastre.

Nu este o sarcină ușoară să influențăm creierul celulelor corpului. Dacă ele sunt învățate într-un fel, se vor menține încăpățânate în acea direcție. Inerția lor descurajează tentativele de schimbare ale dietei sau rutinei vieții.
Orice schimbare produce disconfort.
Același proces se petrece cu creierul nostru uman. Dacă modificăm un singur cuvânt doar, afectăm un echilibru (așa instabil cum este) obținut printr-un munte de compensări și proptele (explicații despre lume și despre mine).

Un singur cuvânt mă poate afecta atât de mult și de profund încât să mă bage într-o criză mentală, emoțională și fizică. Știm că oamenii pot muri la o veste care îi afectează. Ce este o veste? Nimic altceva decât cuvinte. Au cuvintele putere de viață și de moarte asupra noastră, asupra corpului biologic?

Da, se pare că au. Dacă noi alegem să le considerăm importante pentru bunăstarea noastră.
Cine le dă această putere?
Noi înșine, pe măsură ce ne construim (arbitrar) realitatea în forma unei povești cât de cât coerente și acceptabile pentru noi.

Suntem atât de obișnuiți cu scuzele, justificările și plângerile, încât dacă le-am înceta brusc, golul rămas ne-ar dezechilibra.
De ce nu facem pași, practic (concret) să ieșim din starea deplorabilă în care ne aflăm?
Pentru că ne-am obișnuit cu ea, așa cum este. Este un rău familiar, la care știm cum să ne raportăm.

În același mod, corpul ne menține în stare de acidoză, suferință și lipsă de energie.
Pentru că celulele se obișnuiesc să stea în starea de suferință. Și o întrețin, împingându-ne să facem aceleași alegeri (alimentare, comportamentale, relaționale) iar și iar.

Astăzi sărbătoresc celulele, întrucât la nivel microscopic, ne amintesc atât de mult de fiecare dintre noi, la nivel de societate umană.
Celulele aleg să conviețuiască și să colaboreze în comunități numite țesuturi și organe.

Noi ne grupăm pe subiecte de interese și proiecte comune.
La orice nivel, se creează entități energetice care țes continuu forme de viață, unice și efemere.

Viața este un mister extraordinar și astăzi aleg să o trăiesc, nu să o explic. Deși am folosit destule cuvinte în acest articol, subiectul de astăzi este sărbătorirea structurilor care fac posibilă viața corporală: celulele.
Să avem o altă zi practică, eficientă și cu observatorul interior prezent.
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe facebook/Zyanna Orinda