#ConstanțaEsteBine Ziua 129 – 8.05.2022. Astăzi sărbătoresc gâtul

Când te joci cu frecvențele de vibrație ale culorilor, întregul corp se umple de bucurie și creativitate. Îți amintești de copilărie, când descopereai că poți re-amenaja pereții din casa părintească sau toate trotuarele din fața blocului, pe care le puteai decora după placul inimii, cu fel și fel de ilustrații colorate.

Mă uitam la câțiva copii care pregăteau un joc tip ”picioruș” sau cum s-o mai chema în prezent, folosind crete colorate pe un paviment de beton.
Erau vocali, râdeau, chiuiau și mai ales, împrăștiau în jur frecvențe de voie bună.
Nu conta că se aflau în mijlocul orașului, într-o închisoare de beton, în limitarea tip prizonierat citadin (nu te du acolo, că sunt mașini; nu te apropia de acolo, că sunt vagabonzi; stai lângă bloc, că mai departe este pericol etc etc).

Copiii erau bucuroși, luminoși, vibranți, împrăștiau râsete și colorau cenușiul petrolier al închisorii citadine.
Vă amintiți imaginea delfinilor, care debordează de viață și jucăușenie, chiar dacă sunt înconjurați de rechini, orci și alți predatori? Puterea lor și forța grupului îi menține într-o stare de aparentă siguranță, de care beneficiază continuu.
Sunetele, alături de culori și arome, reprezintă limbajul corpului.

Prin intermediul frecvențelor de vibrație ale sunetelor, culorilor și aromelor, oamenii sunt programați să aibă experiențe și să îndeplinească activități.

Astăzi sărbătoresc gâtul pentru că în interiorul acestei părți interesante a corpului se află o mașină extraordinară de modelat realitatea: laringele.
Un aparat fabulos, creat de Sursa vieții, cu ajutorul căruia ființa umană îndeplinește o funcție unică: vorbirea. Articularea sunetelor se întâmplă mai ales cu ajutorul structurilor din gură (limbă, buze, dinți), dar laringele este cel care participă fundamental la comunicarea verbală inter-umană. Este ca o vioară super-performantă, cu patru corzi pe care se pot interpreta capodopere sonore.
În fața laringelui, tot la nivelul gâtului, se află tiroida împreună cu cele patru mici glande paratiroide. Reglarea mecanismului calciului (rezistența osoasă) și a metabolismului (reglarea termică, greutatea corporală, fermitatea țesuturilor și energia generală) este supervizată la nivelul tiroidei / paratiroidelor.

Alături de tiroidă, paratiroide și laringe, în gât se află o mulțime de vase și ganglioni limfatici, care sunt țevi de drenaj tip scurgere, extrem de importante în procesul de curățare a zonei capului. Dacă se consumă multe făinoase (cereale, grâne, patiserie, prăjituri) care irită mucoasele respiratorii și produc mucus, zona limfatică a gâtului se încarcă și ne trezim cu măriri ale ganglionilor limfatici, cu durere sau usturime în gât, cu apariția de fel și fel de gâlme și crescături (pe gât sau în bărbie) și cu multe suferințe ale laringelui (răgușeală, tuse) sau tiroidei/paratiroidelor (noduli, chisturi, congestii – ce duc la apariția multor simptome ciudate: agitație, neliniște, slăbiciune, bătăi neregulate ale inimii, frisoane și senzație de frig, mai ales în periferie, nod în gât și dificultăți de înghițire apă sau mâncare și multe altele).

Dincolo de structura fizică a gâtului, există o structură energetică mult discutată. La nivelul gâtului se pare că există un centru energetic important numit chakră, ce se ocupă de conexiunea cu totul din jurul nostru. Nu știu dacă este real sau nu (pentru că deja am obosit să cred bazaconii pe care fie oamenii de știință, fie alți cercetători le tot ”inventează” și oferă ca explicații pentru una sau alta). Vederea mea este slăbită și nu mai pot vedea energia așa cum circulă prin lume. În copilărie mai reușeam să văd corpurile de energie ale oamenilor. Câte o culoare ici-colo, câte un flash de energie sau lumină apărând din senin. Astăzi, îmi trebuie ochelari să citesc literele mai mici și alții, să mă uit pe panourile de la distanță, în circulație. De unde să mai văd și energia?

Dacă există totuși un centru energetic la nivelul gâtului, acesta este albastru-turcoaz.


Culoarea calmului, liniștii, echilibrului, centrării și armoniei curgerii energiei.

Tot ce există în interiorul gâtului funcționează într-o integrare armonioasă cu restul corpului. Mi-am imaginat zona gâtului exact ca un portal prin care totul este nevoie să treacă, înainte de a ajunge la palat sau în grădină.
Un loc pentru încetinirea energiilor, pentru trierea și filtrarea lor. Spre interior sau spre exterior.
Un loc de intonat armonii de așezare, vindecare și echilibrare ale energiei tuturor celor din jur. De aici pornește declarația de apartenență la Natură și viață, precum și transformarea din predatorul vorace ale lumii, în custodele ei binevoitor.
Dincolo de vibrația culorilor și a formelor naturii, dincolo e charkra turcoaz de echilibrare a lumii și corpului, ce am observat practic, cu privire la gât, la mine și la cei din jur?

Vasele limfatice din zona capului sunt deja colmatate cu reziduurile din alimentația zilnică. Gâtul își face în fiecare dimineață eliminări importante de mucus.

Sunt bucuroasă că iese și nu rămâne în interior (pentru a se depune și forma noduli, în tiroidă sau pe laringe) sau în zona cefei și a vertebrelor cervicale, pentru a le eroda, forma spiculi osoși sau deformând discurile dintre vertebre (cu apariția spondilozei cervicale).
Gâtul a devenit o zonă foarte delicată, la majoritatea oamenilor. Suferințele regăsite în această regiune îngustă sunt nesfârșite.
Și toate au la bază prizonieratul în care ne regăsim. Căpăstrul ce ni se pune la gât, aidoma sclavilor sau vitelor, că este la propriu (lanțuri, coliere, bijuterii, panglici cu ecuson, cravate, papioane, decorații, eșarfe, ”cheia de gât” și alte ”simboluri” de apartenență) sau la figurat (senzația că ”te ține ceva de gât”, ”că ai ceva în gât” și îți tot dregi gâtul hmmm hmmmm)căpăstrul este o prezență constantă.
Pe care corpul o respinge continuu.
Există multe circumstanțe în viață care ”ne strâng de gât”.
Comunicarea deficitară (vrei să spui ceva și nu poți sau nu știi să o faci), limitarea acționării (vrei să faci ceva și nu știi cum sau ce să faci), dar mai ales procesul luării deciziei reprezintă circumstanțele care ne strâng continuu de gât.

Tiroida este organul luării deciziilor (la fel și laringele, care comunică lumii ce am decis) și coloana vertebrală cervicală, care se poziționează funcție de decizia luată.

Uitatul la ecrane mă silește să stau cu capul plecat, bărbia în jos, gâtul deplasat centimetri buni față și zona cefei curbată.
Gâtul servitorului, celui care a acceptat hățul nevăzut în jurul gâtului și stă cu capul plecat.
Gâtul - locul în care radiații izbesc puternic țesuturile și organele corpului, accentuând blocajele (începute de alimentație și stres).
Gâtul – zona de unde începe ieșirea din prizonierat. Când ”nu mai înghit” nimic din ce mi se dă. Îmi dispare pofta de mâncare și mă opresc din îngurgitat otrava lumii. Prefer să stau fără nimic și doar să privesc ce este disponibil (știu că organismul fizic poate rezista zeci de zile fără mâncare). De aici începe și tot aici se termină acceptarea servilismului și conformării.

Gâtul este portalul de oportunități al corpului, pe care îl celebrăm astăzi pentru a-l observa și a-l pune în centrul atenției.
Astăzi sărbătoresc gâtul și mă uit ca un observator exterior la tot ceea ce îmi blochează zona îngustă dintre cap și torace.
Încă am amintiri despre râsetele copilăriei, de coloratul asfaltului neprietenos cu cretă și de izbucnirile luminoase care veneau dinspre oameni, dinspre plante sau animale, dinspre anumite locuri și structuri. Totul era un Joc imens, învățam reguli și le încălcam zilnic, restructuram realitatea din jur la fiecare pas. Și nu-mi făceam griji de explicațiile pe care să le dau celorlalți sau de povestirea logică a lumii. O trăiam și mă bucuram la fiecare pas de ea. Prin frecvența de vibrație a cântecului, sunetelor și vorbelor, mi-am modelat o realitate avantajoasă pentru copilăria mea, în plină perioadă comunistă totalitară.

Astăzi sărbătoresc gâtul pentru că-mi amintește de o poziționare energetică pe care am exersat-o în copilărie. Și care îmi poate fi de mult folos în acest moment din istorie și civilizație. Spiritul vieții, care se exprimă prin corp, folosește gâtul ca și portal de trecere și exprimare a intenției.
Cântăm astăzi ceva ce ne amintim din copilărie?

Fredonăm o melodie sau un cântecel cu sau fără cuvinte (dar dacă sunt, să fie binevoitoare, jucăușe și pozitive?)
Rostim astăzi afirmații care să ne mențină, măcar parțial, în afara jugurilor de la gât, acceptate de socialul ce ne-a fost indus, pentru conformare?
Facem mișcări de dezmorțire ale gâtului, rotații, întoarceri laterale sau aplecări față spate ale gâtului, cu atenție, cu grijă și mai ales, cu repetiții frecvente de-a lungul zilei?

Astăzi sărbătorim gâtul și abilitatea fabuloasă a acestui centru de culoare albastru-turcoaz de a ne acorda și armoniza la realitatea intenționată de inimă, indiferent de ofertele existente la exterior.

Să avem o zi de duminică echilibrată, liniștită, vibrantă și jucăușă.

Cu iubire tuturor! Zyanna Orinda

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda