#ConstanțaEsteBine Ziua 173 – 22.06.2022 Astăzi sărbătoresc compasiunea

Am auzit o definiție care mi-a încălzit Sufletul: ”compasiunea este bucuria la bucuria altor oameni”. Pentru orice om, o caracteristică naturală este să găsească plăcere atunci când îmbogățește viețile altora.
Compasiunea este acea abilitate naturală umană de a contribui la starea de bine a celor din jurul nostru.
Când definim compasiunea în acest fel, observăm cum ea include empatie și prezență, în același timp. Nu neapărat acțiune, pentru că de multe ori nu este nevoie să facem sau să spunem ceva, pentru a-l face pe celălalt să se simtă mai bine.

Simpla prezență, darul atenției noastre, o privire directă în ochii celuilalt, o mână ținută sau statul alături de cineva aflat în suferință, înseamnă mult.
Empatia este conexiunea de la inimă la inimă cu ceea ce este viu și exprimat în celălalt.
Nu este o conexiune de la minte la minte, nu este o evaluare, o judecată sau o critică a stării celuilalt, ci doar o observare și o acceptare a tot ce este în celălalt și oferirea susținerii verbale și prin atenția oferită.

Poți să fii empatic și compasiv când știi foarte sigur două lucruri:
1) Nu tu ai cauzat suferința celeilalte persoane. Nimeni și nimic din exterior nu produce suferința unei persoane. Aceasta apare datorită conflictului între povestea mentală pe care și-o spune persoana despre cum trebuie să fie lucrurile și realitatea materială, despre cum sunt ele, de fapt.
2) Nu tu trebuie să repari suferința celeilalte persoane.

Dacă faci asta, celălalt va rămâne cu multă amărăciune că nu a fost în stare să treacă singur prin provocare, primind darul împuternicirii. Divinul ne-a echipat cu toate dotările să facem față și celor mai incredibile suferințe. Dacă avem Credință în Forța vieții și încredere în puterile corpului uman, putem să stăm alături de oricine se află în suferință, în tăcere și doar cu darul prezenței noastre, știind că la momentul potrivit, vindecarea se produce.
Da, chiar atât de simplu este.


De multe ori empatia este doar privirea în ochi, cu blândețe, a celuilalt și oferirea atenției tale. Se poate și așa. Se poate trece dincolo de cuvinte, de exprimări stângace sau formule învățate la școală.
Orice mamă poate sta alături de copilul ei aflat în suferință, după ce a luat toate măsurile pe care le-a știut, după ce i-a dat remediile și i-a pus compresele. Dacă iradiază asupra lui emanații de frică, griji sau frustrare, copilul va știi că este cauza disconfortului părintelui și va suferi dublu: că îi este lui rău și că produce rău mamei sale.

Compasiunea unei mame înseamnă să stea lângă copilul aflat în suferință (fizică sau emoțională) în liniște interioară, știind că orice se va întâmpla, este pentru binele înalt al Sufletului său. Viața are scopul ei, despre care noi oamenii nu prea știm mare lucru.
Dar de la marii înțelepți ai lumii știm că un grăunte de Credință mișcă munții din loc.
Iar rezultatul final al suferinței nu stă în puterea noastră. Indiferent cum se termină, este în binele Sufletului celui încercat.

Se poate oferi empatie oricui, indiferent de modul în care se exprimă sau manifestă.
Dacă nu auzim ce vorbesc sau gândesc ceilalți și doar îi privim cu empatie, înțelegând ce simt și ce nevoi există dincolo de modul în care se exprimă, ne putem conecta cu ei prin compasiune.

Putem să oferim empatie oamenilor furioși, care urlă și țipă, care vorbesc în cuvinte ce pot declanșa reacții. Când antrenăm compasiunea și nu mai auzim cuvintele, ci nevoile din spatele lor, realizăm că orice fel de comportament, oricât de agresiv și dificil este, nu reprezintă decât o exprimare nefericită a unei nevoi neîmplinite.

Marshall Rosenberg spunea că indiferent în ce circumstanțe ne aflăm, în orice fel de structuri sociale sau economice (la un serviciu corporatist sau în mediul de afaceri) este important să ne amintim ceva: să nu dăm niciodată oportunitatea celuilalt (celorlalți) de a ne face să ne supunem sau să ne revoltăm.
Putem să alegem să NU ne supunem și să NU ne revoltăm.
Ambele circumstanțe (supunerea și rebeliunea) consumă energie și nu ne împlinesc nevoile interioare.
Supunerea și rebeliunea, ca reacții INTERIOARE, formează comportamentul de victimă.

Nu contează ce faci la exterior, atâta timp cât în interior NU te supui și NU te revolți.
Astăzi sărbătoresc compasiunea pentru că este o nevoie umană atât de profundă, încât este adesea acoperită de alte nevoi, mai superficială, ajungând să fie neglijată.
Orice nu practicăm și repetăm uităm.

Astăzi, de ziua compasiunii, să ne amintim că avem de ales în orice circumstanță. Chiar dacă nu ne plac alegerile ce ne sunt la dispoziție, avem totuși de ales.
Supunerea și revolta nu sunt opțiuni interioare. Comportamentul exterior poate fi oricare, important este ce simțim la interior.
Și asta nu poate fi decât o stare de liniște, pentru că din ea vin intuiția și soluțiile neobișnuite.

Strategiile inteligente și căutarea soluțiilor optime, dar mai ales compasiunea pentru sine, și pentru cel care ne ofensează reprezintă direcția în care merită să investim atenție și energie.
Compasiunea este bucuria pe care o produce bucuria celorlalți. Să fim astăzi alături de cineva care se bucură (pentru orice), dar să fim astăzi și alături de cineva care suferă, fără să preluăm suferința sa, ci oferindu-i bucuria prezenței și atenției noastre.

Nu avem nimic de făcut, de vorbit, de acționat, nu este util să ne supunem sau să ne revoltăm. Ci să ne amintim să rămânem deschiși, empatici, prezenți și compasivi, adică atenți și vii.
Să ne amintim abilitățile noastre umane care ne diferențiază de alte mamifere.

Nu este perioadă mai bună să vedem profunzimile umanității noastre decât în aceste zile extrem de însorite de vară, când lumina penetrează profunzimile întunericului.
Să avem o altă zi cât mai bună, în care să exersăm compasiunea în relația cu noi înșine și cu cei pe care îi întâlnim, întreaga zi
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda