#ConstanțaEsteBine Ziua 190 – 9.07.2022 Astăzi sărbătoresc neputința

Corpul omenesc are puteri nebănuite, nefolosite și ne-antrenate.
Din miile de exemple de oameni care și-au antrenat prin repetiție abilități corporale extraordinare, de la sportivi și iluzioniști, de la jucători de cărți și bijutieri, de la bucătari de top și specialiști în echilibristică pe role, bicicletă sau funie, jongleri, alpiniști, scafandri și educatoare de grădiniță știm că organismul uman este plin de putere.

Corpul omenesc, creat de Divinul atotputernic este o baterie imensă de energie, care funcționează în cursul unei vieți pentru a permite experiențe și conștientizări diferite.

În multe circumstanțe, văd și discut cu oameni care își declară neputința în diferite situații din viețile lor. Realizez că de cele mai multe ori este un discurs al minții, care se refugiază în starea de victimă și preferă să nu-și asume responsabilitatea pentru starea respectivă.
”Copilul este bolnav și eu sunt neputincioasă” spune câte o mămică cu ochii în lacrimi.
”Soțul mă înșeală și sunt neputincioasă” spune căte o femeie printre suspine.
”Șeful se poartă urât cu mine, colegii nu mă respectă și eu sunt neputincios” spune și câte un domn scrâșnind din dinți.

Declararea neputinței, indiferent de cum arată situația, este o auto-amăgire ce ne slăbește.
Ea reprezintă doar neacceptarea a puterii Creative din noi și de respingere a Divinului care ne-a adus în viață provocarea respectivă.
Este o refugiere în vechiul obicei al plângerii de milă ”bietul de mine” și de agățare obsesivă de rezultatul dorit.
”EU (marele eu, importantul eu) vreau ca lucrurile să se petreacă în acest fel (și doar în acest fel) – nu mă interesează Voia Divină – Voia Mea să se facă”

Viața (Divinul) ne spune în toate situațiile dificile:
”Lucrurile se petrec așa și pe dincolo. Provocarea ce vine în viața ta este pentru re-amintirea puterii tale interioare și pentru creștere / evoluție. Ce faci?”
Divinul știe că toți suntem copii plin de putere.
La fel cum voi știți că ai voștri copii au potențial.

Cum vă simțiți când un copil de 10-12 ani, care a învățat să facă multe singur, spune la un moment dat: ”Eu nu mai pot să mă hrănesc singur. Trebuie să-mi dai tu în gură. Sunt neputincios. Nu am nicio putere”.
Tu, ca părinte, ce părere ai?
Lași copilul să se jeluiască și-i împlinești cererea care-l menține în starea de lenevie și lehamite?
Sau faci o strategie de educație, prin care să-l scoți din această stare?

Astăzi sărbătoresc neputința, pentru că este cel mai frumos cadou pe care mintea ni-l oferă în situațiile în care Divinul ne pune la treabă.
Mintea ne spune o minciună gogonată că nu putem să facem nimic, în varii situații. Dar hai să nu-i spunem minciună și să-i spunem fantezie sau amăgire. Mintea ne păcălește că nu suntem în stare.

Dar corpul este lângă noi și ne transmite mereu mesajul său:
”Poți să faci mereu ceva. Poți să rămâi în stare de liniște interioară, să nu intri în panică, să stai focalizat și centrat, să te rogi sau să meditezi și să fii sigur că vei găsi soluția practică potrivită. Poți să faci tot ce știi mai bine în acel moment, fie și doar să stai în tăcere lângă cineva în suferință, fără ca tu să preiei suferința în plan mental. Să fii tu ancora pe care se sprijină cineva care plutește în derivă.
Poți să faci ceva: să-ți menții integritatea, demnitatea, să nu te vinzi și să nu intri în mecanisme de compensare dăunătoare: mâncare, băutură, lipsă de somn, fumat sau droguri.

Poți să faci ceva: să rămâi prezent, atent și disponibil pentru orice semn și semnal de la Univers, ca să știi încotro să faci următorul pas.
În multe situații dificile, poți să te focalizezi doar pe următorul pas. Odată ce l-ai făcut, te focalizezi pe următorul. Și tot așa. Înaintezi precaut și atent, așa cum ai face-o într-un câmp minat. Știi că la orice pas poate exista o explozie în care să se distrugă totul.
Poți să-ți aduni toată puterea interioară și să faci fiecare pas cu prezență totală”
Neputința este o poveste.

Povestea pe care mintea o oferă pentru menținerea în stare de victimă.
Dacă o alegeți, este în regulă.
Măcar să știți că o faceți.
Puterea este o realitate. Corpul fizic o dovedește la fiecare pas.
Corpurile noastre rezistă în condiții de abuzuri și traume incredibile.

Rămânem întregi și cu umanitatea păstrată. Ăsta este o dovadă clară de putere.
Astăzi sărbătoresc povestea minții despre neputință pentru că ne ajută să ne reamintim de noi înșine și de puterea interioară.
Nici măcar când nu mai avem aparent nicio soluție nu suntem neputincioși. În fiecare secundă putem alege să ne menținem puterea interioară și să decidem starea în care ne aflăm. Știm că este posibil.

Să avem o zi în care să privim neputința din declarațiile noastre drept ceea ce este cu adevărat: o fantezie.
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda